Dragi prieteni, Regiunea Autonomă Tibet este relativ înapoiată din punct de vedere al nivelului de educaţie. Când regiunea a fost eliberată paşnic în 1951, nivelul educaţional al tibetanilor era scăzut. De-a lungul anilor, cu sprijinul guvernului central şi cu ajutorul altor regiuni, educaţia din Tibet a cunoscut o dezvoltare rapidă. În multe localităţi din regiune s-a trecut la învăţământul obligatoriu de nouă ani.

(banda)

Dragi prieteni, îi puteţi auzi acum pe elevii de la Şcoala Primară din Comuna Lulang, districtul tibetan Lin Zhi. În comună sunt puţin peste 1000 de locuitori. Toţi cei 163 de elevi ai şcolii provin din familiile de agricultori şi păstori. În trecut în cele câteva săli se găseau doar materiale şi instrumente didactice simple. Anul trecut autorităţile locale au folosit mai mult de 1 milion de yuani pentru a îmbunătăţi condiţiile şcolii. S-au construit o sală de educaţie la distanţă dotată cu computere şi televizoare. Elevii pot urmări acum pe Internet şi televiziunea pin satelit programele didactice transmise din centrele avansate. Elevii i-au spus corespondentului nostru că studiile şcolare au devenit plăcute.

În prezent şcolile bine dotate ca şi aceea din Lulang nu sunt puţine în Tibet. Progresele educaţiei din Tibet sunt rezultatul atât al atenţiei acordate de autorităţile regiunii, cât şi al sprijinului populaţiei de diferite etnii din întreaga ţară.

Liu Dongchang, secretar adjunct al Comitetului din judeţ Jiangzi, care răspunde de activitatea educativă, provene din Shanghai. Prin eforturile sale, unele întreprinderi şi departamente din alte regiuni ale Chinei au donat 1,8 milioane de yuani pentru a îmbunătăţi infrastructura unor şcoli din Jiangzi. El a arătat:„Considerăm că educaţia este baza redresării Tibetului. Regiunea noastră este săracă, dar nu putem cere ca elevii să studieze în condiţii dificile. De aceea acordăm o mare importanţă educaţiei."

Sprijinul oferit de autorităţile tibetane şi de unele întreprinderi şi departamente din alte regiuni a îmbunătăţit nu numai situaţia educaţiei, dar a schimbat şi concepţia populaţiei din zonă. Ţăranii şi păstorii tibetani şi-au dat seama de schimbările din Tibet produse cu ajutorul cunoştiinţelor şi de facilităţile aduse vieţii lor de educaţie. Ca atare mulţi dintre ei îşi sprijină copiii ca să primească pregătirea şcolară.

Eleva Suolangdeji i-a spus corespondentului că părinţii săi sunt păstori şi cunosc numai puţine caractere. Dar părinţii le sprijină pe ea şi pe sora ei mai mică să meargă la şcoală. Îi place foarte mult să înveţe.

Conform politicii statului, toate manualele din şcolile din Tibet sunt oferite gratuit de către guvern. La şcoala unde învaţă Suolangdeji majoritatea profesorilor sunt tibetani. Tibetana este principala limbă de studiu. Între toate disciplinele, lui Suolangdeji îi plac mai mult cursurile de informatică, limba chineză şi cea engleză. Ea deja poate avea o conversaţie simplă în limba engleză cu turişti străini. Suolangdeji a spus:„Condiţiile noastre de studiu sunt bune. Avem computere, şi învăţăm engleză, chineză şi toate lucrurile. Sper că voi putea fi admisă la o universitate."

Activitatea de educaţie din R.A.Tibet se dezvoltă într-un ritm accelerat. În prezent în regiune sunt mai bine de 1000 de şcoli şi universităţi de diferite tipuri. Proporţia copiilor cuprinşi în învăţământul primar depăşeşte 87%.

Jiayongsangding, de la Direcţia Educaţiei şi Sportului din Lhasa, este cadru didactic cu o experienţă de peste 30 de ani. Vorbind despre evoluţia activităţii educative din Tibet, el a afirmat cu veselie:„Educaţia din Tibet s-a dezvoltat aproape de la zero. Înainte de reforma democratică nu era educaţie în sens modern. În 1952 guvernul chinez a înfiinţat prima şcoală primară din Lhasa. Până la octombrie anul curent s-a realizat deja la Lhasa generalizarea învăţământului obligatoriu de nouă ani şi s-au alfabetizat tineri."

Potrivit Jiayongsangding, în ultimul deceniu autorităţile centrale au alocat mai mult de 400 milioane de yuani pentru construirea şi repararea şcolilor din Tibet, construirea staţiilor de recepţionarea a semnalelor transmise prin sateliţi pentru învăţământ, îmbunătăţirea infrastructurii şcolilor de grad superior, construcţia reţelei de computere din universităţi şi pregătirea cadrelor didactice şi de administrare.

Educaţia din Tibet se bucură de un mare sprijin şi din partea altor provincii. Până în prezent, fondurile de sprijin acordate Tibetului de către diferite localităţi ale ţării noastre au depăşit 200 milioane de yuani. De asemenea un mare număr de profesori au fost trimişi în Tibet pentru a îmbunătăţi calitatea actului educativ.

Conform planului, în 2010 se va geraliza în întreaga regiune tibetană învăţământul obligatoriu de nouă ani şi se va lichida analfabetismul în rândul tinerilor.

Dragi prieteni, punem aici punct informării de astăzi despre educaţia de bază din Tibet. Yang Ying vă mulţumeşte de la microfon pentru atenţie. La revedere.