Zhao Shuli (1906 -- 1970), originar din provincia Shanxi, s-a născut într-o familie de ţărani săraci din satul Weichi, judeţul Qinshui. În 1937, an în care a izbucnit Războiul de Rezistenţă al Poporului Chinez împotriva Agresiunii Japoneze, Zhao Shuli a aderat la P.C.C. Imediat după aceea s-a angajat în activitatea pentru popularizarea literaturii şi artei revoluţionare şi a creat un mare număr de povestiri, nuvele şi romane care reflectă viaţa familială şi socială a satelor chinezeşti, dintre care, „Căsătoria lui Xiao Erhei", „Povestirea rapsodului popular Li Youcai", „Prefacerile satului Lijiazhuang" şi „Povestea lui Fu Gui" i-au adus o extraordinară faimă.

După proclamarea R.P.Chineze în 1949, Zhao Shuli a îndeplinit funcţiile de preşedinte al Asociaţiei Artiştilor de Quyi (variate forme de reprezentaţie folclorică chineză: scheci, dialog şi monolog umoristic, poveşti şi poeme epice interpretate de rapsozi sau cântăreţi etc.), redactor al revistei „Literatura poporului", organ al Uniunii Scriitorilor din China, fiind membru permanent al Federaţiei Naţionale a Oamenilor de Literatură şi Artă, membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din China şi deputat în Marea Adunare a Reprezentanţilor Poporului. Dar în ciuda intensei activităţi obşteşti Zhao Shuli nu a părăsit regiunile rurale şi nici nu a contenit să scrie. Nuvela „Călire", romanele „Peştera izvorului fermecat", „Pan Yongfu cel cu picioarele pe pământ" şi „Satul Sanliwan", publicate de el în noua perioadă, au o influenţă largă, fiind foarte îndrăgite de publicul cititor.

În perioada aşa-numitei „revoluţii culturale" (1966 -- 1976) Zhao Shuli, la fel ca şi mulţi alţi cunoscuţi literaţi şi artişti, a fost criticat şi persecutat pe nedrept. Scriitorul s-a stins din viaţă în 1970 în vârstă de numai 64 de ani.

Zhao Shuli deţine un loc cu totul deosebit în istoria literaturii chineze moderne şi contemporane, fiind apreciat ca unul din cei patru mari maeştri ai limbii chineze, alături de Mao Dun, Ding Ling şi Lao She. Este unul din puţinii scriitori chinezi celebri care au cunoscut cu adevărat viaţa de la ţară şi care au nutrit o dragoste fierbinte faţă de masele populare. Operele sale, într-un stil naţional original şi o formă naţională tradiţională dar actualizată, reflectă în mod veridic uriaşele schimbări ce s-au petrecut timp de câteva decenii în regiunile rurale ale Chinei, aducând o contribuţie de seamă la dezvoltarea minunatei tradiţii a literaturii şi artei chineze şi la popularizarea literaturii şi artei revoluţionare în rândul maselor populare.

În anii 50 şi 60 ai secolului trecut, pe tărâmul litraturii chineze era foarte cunoscut curentul „Shanyaodan" („cartof" în dialectul din nordul Chinei – n.n.). Avându-l pe Zhao Shuli drept principal promotor, curentul se bucură de o faimă extraordinară, fiind foarte apreciat de critica literară şi îndrăgit de publicul cititor prin faptul că operele reprezentative al curentului au o formă naţională caracterizată prin prospeţime şi simplitate, un grai viu şi şi un pronunţat suflu rustic. Din acest curent mai fac parte o pleiadă de scriitori remarcabili cum sunt Ma Feng, Xi Rong, Shu Wei, Sun Qian, Hu Zheng şi alţii. Aceştia au lansat în a doua jumătate a deceniului 5 al secolului 20, o mulţime de remarcabile opere apreciate ca având „gustul cartofului". De exemplu, menţionatele romane şi nuvele „Căsătoria lui Xiao Erhei", „Povestirea rapsodului popular Li Youcai", „Satul Sanliwan", „Prefacerile satului Lijiazhuang", „Înregistrarea la Oficiul Civil" de Zhao Shuli, „Ce se ştie cu trei ani mai înainte", „Primul meu şef" de Ma Feng, „Construirea grajdului", „Secretul fetei" de Xi Rong, „Povestirea unei răni cicatrizate" de Sun Qian, „Două nurori îndemnatice" de Hu Zheng, şi altele.

Zhao Shuli, iniţiatorul şi liderul curentului „Shanyaodan", este supranumit „un condei magistral şi divin" al romanului modern chinezesc, ocupând un loc fără egal în istoria literaturii nostre moderne. Succesul lui se datorează în principal faptului că creaţia sa este adânc înrădăcinată în pământul din partea de sud-est a provinciei Shanxi, unde s-a născut şi a trăit. Bun cunoscător al satelor chineze şi nutrind o dragoste nemărginită pentru ţărani, Zhao Shuli a descris în operele sale o mulţime de obiceiuri şi datini tradiţionale din zona menţionată, valorificându-le fie ca un fundal cultural, fie pentru zugrăvirea personajelor şi redarea stării lor sufleteşti. Mai mult decât atât, obiceiurile şi datinile tradiţionale legate de condiţiile de muncă, locuinţă, de principalele momente ale omului – naştere, nuntă şi moarte -- de credinţele religioase şi manifetările folclorice, simple şi naive, unele chiar cu iz mistic, dar prelucrate şi valorificate de Zhao Shuli ca teme de inspiraţie, au căpătat un farmec estetic cu totul deosebit. Acestea fac ca operele scriitorului să devină o autentică frescă a vieţii sociale din satele chinezeşti ale deceniilor 4 – 7 ale secolului 20.