Li Yu s-a născut în 1610, în dinastia Ming şi a murit în anul 1680. Cînd avea 30 de ani, a avut loc o schimbare a dinastiilor chineze, dinastia Ming fiind înlocuită prin forţă de Qing, ultima dinastie feudală din istoria Chinei. Schimbarea dinastiilor a fost însoţită de tulburări sociale, care au durat cîteva zeci de ani. Deci Li Yu a trăit în această perioadă.

In copilărie Li Yu a primit o educaţie tradiţională confucianistă, nutrind speranţa ca prin examenele imperiale să intre în rîndul demnitarilor. Dar, în perioada tulburărilor social-politice, visul său s-a spulberat, picînd ori de cîte ori participa la examene. Ca rezultat, el a deschis acasă o librărie şi concomitent a debutat în dramaturgie.

Li Yu a obţinut mari succese în creaţia şi comentariile dramatice. Dintre cele cîteva zeci de piese care se păstrează pînă în prezent, amintim „Sepia", „Fenixul şi păunul", „Agrafa de jad pentru păr". Piesele lui, în marea majoritate cu poveştile de dragoste, au proslăvit cu patos aspiraţiile tinerilor spre dragoste. Conţinutul întortocheat şi prezentarea lirică sau umoristică ale pieselor au stîrnit un mare interes şi au provocat un mare ecou în rîndul spectatorilor. Lucrările sale au fost nu doar simple piese de teatru, ci conţineau serioase teme sociale. Autorul a biciuit cu condeiul său ascuţit concepţia veche despre dragoste şi căsnicie şi sistemul feudal al căsătoriei. Piesele de teatru ale lui Li Yu au cîştigat aprecieri largi nu numai în China, ci şi în multe alte ţări, fiind jucate şi în Japonia şi în statele din Asia de Sud-est, ţări cu care China întreţinea relaţii strînse pe plan comercial şi cultural. Chiar şi în zilele noastre, pe scenele chineze se pot găsi în repertoriul multor teatre unele piese ale lui Li Yu.

Pe lîngă creaţia dramatică, Li Yu a organizat un teatru propriu, pentru a-şi juca piesele. El regiza, cîteodată şi juca roluri în piese. Timp de peste 20 de ani, trupa sa a făcut turnee în diferite regiuni ale ţării, cîştigînd aprecierea unanimă a publicului spectator.

Pe parcursul creaţiei şi interpretării, Li Yu a acumulat o bogată experienţă, care a fost sintetizată în cartea „Consemnări libere", formînd treptat un sistem de teorii dramatice privind creaţia, scenariul, regizarea, prezentarea şi critica teatrală. Crearea acestui sistem de teorii marchează maturizarea teoriei dramatice clasice din China, care a exercitat o înrîurire puternică asupra dezvoltării ulterioare a dramaturgiei şi literaturii chineze.

Pe lîngă realizările dramatice, Li Yu a fost şi un romancier recunoscut. Printre romanele sale reprezentative amintim „Redeşteptarea", „Piesa mută", „Douăsprezece pavilioane" ş.a. Scrise pe baza experienţei personale şi a ceea a văzut şi a auzit, romanele şi prozele sale au capătat o individualitate pregnantă. In lucrările sale se pot găsi şi comentarii şi opinii critice despre unele fenomene sociale, atacuri la adresa unor concepţii anacronice. Ca de exemplu, după concepţia tradiţională din antichitatea chineză, „o femeie are o bună comportare morală dacă nu are talente". Se propovăduia prin aceasta automulţumirea femeii ignorante. Dar în romanele sale, Li Yu a zugrăvit multe femei care aveau atît talent, cît şi comportări morale desăvîrşite, pronunţîndu-se pentru ca femeile să înveţe cartea şi tehnică. Deci se vede că autorul avea deja idea egalităţii între bărbaţi şi femei.

Talentele lui Li Yu au fost multiple. Cartea sa „Consemnări libere" cuprinde pe lângă teorii dramatice, cunoştiinţe privind arta culinară, construcţii, activitatea de colecţionar, horticultură şi distracţie etc.