Când vorbim despre această artă populară nu poate fi uitat călugărul Tangdongjiebu. Se spune că în secolul al 14-lea, el a întâmpinat mari dificultăţi financiare când a vrut să construiască un pod cu lanţuri în Tibet. Atunci a plecat într-un turneu, împreună cu alte şapte fete - frumoase şi talentate dansatoare şi cântăreţe, adaptând legendele budiste, pentru a strânge banii necesari pentru construirea podului cu lanţuri. Şi din aceste cântece şi dansuri s-a născut o operă local㠖 opera tibetană.

În semn de respect pentru Tangdongjiebu, tibetanii îl consideră drept întemeietorul operei tibetane. Acest stil de operă locală se mai numeşte şi "Ajilamu" care înseamnă în limba tibetană "Sora cea mare a zeiţelor", datorită faptului că la început acesta a fost interpretat de către cele 7 fete frumoase.

La început, opera tibetană a fsot reprezentată numai printr-o formă de dans. Apoi, artiştii populari tibetani au îmbogăţit şi au dezvoltat stilul de interpretare a acesteia, adăugând şi alte forme de exprimare – cântece, dialoguri şi altele. Şeful formaţiei de operă tibetană, Zhaxiduojie ne-a mărturisit:

"Opera tibetană are acum forme complete de exprimare cu caracteristici literare foarte bogate, cu accent pe tehnica povestirilor. Opera tibetană acordă şi o mare atenţie aspectelor comice, existând şi roluri de clovn. "

Opera tibetană are o largă bază populară. În afară de artiştii mai în vârstă, şi un număr mare de tineri iubesc şi învaţă de mici acest stil de operă. Tânărul Silun este unul dintre aceştia. El a început să înveţe opera tibetană la 12 ani. Acum este şeful unei formaţii de operă tibetană din Lhasa, reşedinţa Regiunii Autonome Tibet. El ne-a povestit cu mare plăcere despre zilele în care învaţa această operă: 

"Profesorul meu era foarte sever cu mine. Trebuia să mă trezesc de dimineaţă pentru a exersa la canto şi a recita librete."

În urma strădaniei de peste zece ani, acum Silun este în stare să recite un libret lung de 7-8 ore şi poate să joace pe scenă câteva ore fără întrerupere. Acum, întreaga sa familie iubeşte acest stil de operă. Soţia şi surorile sale sunt tocmai jucătoarele principale ale trupei sale. În fiecare an, în august, în timpul Sărbătoarei Xuedunjie, formaţia sa pleacă în turnee în diferite sate, pentru a interpreta – gratuit – spectacole de operă tradiţională pentru populaţia tibetană.

Opera tibetană ocupă un loc foarte important în viaţa populaţiei locale. Acolo unde trăiesc tibetani, există şi spectacole de operă în stilul tradiţional tibetan. Şi la sărbătorile regiliose ale tibetanilor nu lipseşte programul de interpretare a operei tibetane. Să luăm de exemplu Sărbătoarea Xuedunjie. Această sărbătoare are o istorie de peste o mie de ani. La început ea reprezenta doar o activitate religioasă. În limba tibetană Xuedunjie înseamnă "Festivalul iaurtului". La mijlocul secolului al 17-lea, diferite formaţii de operă tibetană se adunau la Templele din Lasha în timpul Sărbătoarei Xuedun pentru a marca această manifestare. Cu timpul, aceasta a devenit o sărbătoare caracterizată de specatacolele de operă tibetană. De aceea ea se mai numeşte şi "Sărbătoarea operei tibetane". În timpul sărbătorii, vizitatorii nu numai că pot să cumpere, de la diferite temple şi parcuri, obiectele preferate, să deguste vinul din orezul special cultivat în zonele muntoase şi carnea de oaie, dar pot viziona şi specatcole de operă tibetană.

Odată cu intensificarea schimburilor culturale, opera tibetană s-a bucurat de o primire călduroasă din partea publicului spectator din alte localităţi ale Chinei şi alte ţări. În ultimii ani, mai mlte formaţii de operă tibetană au vizitat zeci de ţări. Bashang este o actriţă de opera tibetană. Ea a vizitat multe ţări împreună cu formaţia sa. Iubeşte opera tibetană şi are încredere în dezvoltarea acestui stil de operă locală. Ea a spus:

"Există mulţi iubitori de muzică tibetană. Atât în Tibet, cât şi în alte localităţi ale Chinei şi din alte ţări, opera tibetană s-a bucurat de o primire călduroasă. Deşi limba noastră se diferă, putem fi înţeleşi de către publicul spectator prin interpretarea noastră."

În prezent, cei care se preocupă de dezvoltarea acestei opere locale au înfiinţat la Lhasa un muzeu al artei populare din Tibet, în care sunt expuse fotografii, roluri, costume, măşti şi instrumentele muzicale folosite în opera tibetană, prin care se înfăţişează evoluţia acestei opere locale.