Provincia Guizhou din sud-vestul Chinei unde am trăit multă vreme este bogată în munţi. Ori de câte ori se adună oboseala muncii în mine, prefer să ies din oraş ca să fac excursii prin munţi. Orăşelul Kaiyang din apropierea capitalei provinciei, Guiyang, este destinaţia de data aceasta.

Plecând de la Guiyang cu maşina, după o oră de mers am ajuns la Kaiyang. Pe drum, casele de la poalele muntelui, ascunse între copaci, şi răcoarea adusă de vânt, mi-au risipit încetul cu încetul senzaţia de oboseală.

Fiindcă am plecat târziu, abia după prânz, am făcut o plimbare prin localitate, pe străzile mari şi mici. Aici, construcţiile s-au schimbat destul de mult şi au apărut multe edificii moderne, deşi la periferie se mai întâlnesc şi case mici de cărămidă. Seara, pe la ora 10, încă mai era lumină în multe magazine şi prăvălii şi se auzeau cântece pe uşile barurilor de noapte.

Orăşelul Kaiyang a fost întemeiat cu peste 1 300 de ani în urmă şi este actualmente reşedinţa unui judeţ cu acelaşi nume cu o suprafaţă de peste 2 000 km pătraţi. Judeţul este acoperit în proporţie de 40% de păduri. De aceea, clima din zonă este foarte plăcută, iar temperatura medie anuală este în jur de 16 grade.

În judeţul Kaiyang, munţii, văile, cursurile de apă, cascadele şi peşterile formează un tablou fascinant. Valea Nanjiang este o destinaţie mult preferată de mine. Ploua când am intrat în vale. Aşa că a trebuit să înoptez acolo. Dl.Zhao Weijia. director general al companiei care se ocupa cu turismul în vale, mi-a făcut o prezentare a zonei:

„Valea Nanjiang din Kaiyang se află la o distanţă de 16 km.de oraşul reşedinţă al judeţului şi are o lungime de 41 de km. În vale sunt peste 80 de puncte turistice şi peste 40 de cascade de diverse forme. Căderea maximă de apă este de peste 150 de metri."

Am pătruns în vale cu un vaporaş împreună cu alţi turişti. Pe traseu, îmi furau ochii piscuri înalte, stânci abrupte şi acelea cu diverse forme precum fete, tobe şi trompe, ca şi o mulţime de cascade, peşteri şi alte atracţii turistice. Mi-a fost greu să le cuprind cu ochii pe toate.

O vorbă bătrânească spune că zona pitorească dă naştere la numeroase genii. Deşi Kaiyang este o localitate mică, au apărut numai în ultimii 10 ani aici peste 200 de autori de poezii sub formă de proză. Numărul creaţiilor de acest gen scrise de localnicii şi apărute în publicaţii importante din ţară a ajuns la peste 3 000. Până şi muncitorii, ţăranii şi elevii scriu. Deci, zona este inundată de o bogată atmosferă culturală.

Sub o ploaie măruntă, am intrat în discuţie cu dna.Cheng Youshu, în vârstă de 80 de ani, turistă venită din Beijing. Arăta foarte bine. Ea a

opinat că înflorirea poeziei sub formă de proză din Kaiyang se datorează faptului că asemenea texte pot fi citite tare şi clar şi pot fi uşor păstrate în memorie, iar peisajele naturale frumoase oferă localnicilor inspiraţia:

„În drum, munţii sunt verzi, pietrele deosebite. Multe stânci au nervuri şi vine care îţi crează impresia că au rime şi ritmuri precum nişte poezii ".

Realmente, în Kaiyang nu numai munţii îţi creează această impresie, ci şi copacii, râurile subterane, cascadele, peşterile. Până şi construcţii cu specific local din oraş, datinile şi obiceiurile populaţiei de aici ne lasă impresii adânci şi de-a dreptul senzaţionale.

Când am sosit la Kaiyang, am nimerit tocmai ziua de 6 iunie, când este o sărbătoare tradiţională a populaţiei Buyi, una din principalele etnii din zonă. Satul populat de această etnie era scăldat de atmosfera sărbătorească. În toate gospodăriile se făcuse curăţenie. În unele se sacrificau porci şi se pregăteau băuturi pentru a cinsti memoria strămoşilor. Locuitorii din sat, bărbaţi şi femei, bătrâni şi copii, îmbrăcaţi sărbătoreşte, erau antrenaţi în petrecerile la iarbă verde, cu dansuri populare, lupte de păsări cântatoare huamei, melodii la instrumente muzicale tradiţionale, schimburi de cântece de dragoste prin care tinerii şi tinerele îşi căută perechea. Deşi o dată cu dezvoltarea socială, mulţi tineri şi-au părăsit meleagurile natale, această tradiţie locală, ca şi multe alte obiceiuri ale populaţiei Buyi, s-au păstrat până în zilele noastre în această zonă din creierii munţilor.