Localizat în centrul Beijingului, Oraşul Interzis a fost utilizat drept Palat Imperial de către dinastiile Ming şi Qing. Are o vechime de aproape 600 de ani, construcţiile începând în anul 1406 şi fiind finalizate în 1420. Principiile de Feng Shui, sistemul antic chinez de geomanţie, au guvernat întregul proces de construcţie. Palatul rectangular acoperă o suprafaţă de circa 720.000 kilometri pătraţi - 961 metri lungime şi 760 metri lăţime. Are în total 9999,5 de încăperi. În anul 1924, ultima familie imperială din dinastia Qing Dynasty (1644-1840 d.Hr.) a fost mutată din Oraşul Interzis şi în 1925 a fost creat aici Muzeul Palatului.

Împăraţii din dinastiile Ming şi Qing au trăi în Oraşul Interzis între anii 1420 şi 1911. După revoluţia republicană, palatul a fost sechestrat de guvernul naţionalist. În acelaşi timp, tezaurele imperiale de la Rehe (astăzi Chengde) şi Mukden (în prezent Shenyang) au fost mutate în Oraşul Interzis, fiind expuse publicului în muzeul de antichităţi stabilit în Curtea Exterioară în 1914.

În 1924, în timul unei acţiuni organizate de comandantul Feng Yuxiang, împăratul Puyi a fost alungat din Oraşul Interzis şi administrarea palatului a căzut în sarcina unui comitet creat pentru soluţionarea cazului legat de fosta familie imperială. Comitetul a început sortarea şi evaluarea tezaurului imperial. După un an de pregătiri intense, membrii săi au organizat o mare ceremonie la 10 octombrie 1925 pentru a inaugura acest muzeu. Potrivit inventarului tezaurului imperial, ce conţine 28 de volume, tezaurul lăsat de dinastia Qing număra peste 1,17 milioane de obiecte.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Japonezii, care anexaseră nord-estul teritoriului Chinei, au început marşul către Beijing. În acel context de criză, autorităţile însărcinate cu administrarea muzeului au decis să evacueze colecţiile pentru a nu le lăsa pradă inamicului sau distrugerii în cursul lutelor. Între februarie şi mai 1933, cele mai importante piese ale colecţiilor muzeului au fost împachetate în 13.427 lăzi şi 64 de baloţi şi trimise la Shanghai în cinci tranşe. De acolo ele au fost transportate la Nanjing, unde a fost construit un depozit şi a fost înfiinţată o filială a muzeului.

Pe 7 iulie 1937, schimburile de focuri din apropierea podului Marco Polo din vestul Beijingului au marcat începerea războiului chino-japonez. Tezaurul adăpostit la Nanjing a trebuit să fie mutat, de astă dată în provincia Sichuan, unde a fost depozitat în trei locuri, la Baxian, Emei şi Leshan. Doar la sfârşitul războiului piesele au fost duse la Chongqing, de unde au revenit la în 1947. În condiţiile în care forţele naţionaliste slăbiseră şi era iminentă preluarea controlului de către comunişti la sud de fluviul Yangtze, naţionaliştii au început retragerea către insula Taiwan. Între sfârşitul anului 1948 şi jumătatea lui 1949, ei au sustras 2.972 lăzi cu piese ale tezauruui imperial pe care le-au transportat peste strâmtoare, în Taiwan. A fost creat o replică a Muzeului Palatului, unde au fost expuse aceste piese de tezaur antice. Cele mai multe dintre ele au fost returnate Beijingului treptat, deşi 2.221 de lăzi încă se află în depozitele din Nanjing.

În prima parte a anilor 50, la scurt timp după proclamarea R.P. Chineze, Palatul Muzeului a intrat într-o perioadă de restaurări şi consolidări. Toate clădirile au fost dotate cu sisteme de protecţie şi securitate.

Oraşul Interzis este cel mai mare şi mai bien păstrat complex de clădiri istorice vechi din China. El se întinde în mod simetric pe axa nord-sud, palatul magnific, solemn şi armoniso and harmonious reprezentând lunga tradiţie culturală a Chinei şi realizările sale arhitecturale deosebite din urmă cu cinci secole. Este o adevprtaă capodoperă în toate aspectele.

Palatul Muzeului din Oraşul Interzis conţine cea mai mare colecţie de lucrări de artă vechi, unele de o valoare naţională incomensurabilă. Lucrările artistice din colecţia muzeului totalizează 1.052.653 piese, printre care picturi, vase de lut, obiecte de bronz, înscrisuri, jucării, ceasuri şi documente imperiale.

Oraşul Interzis este împrejmuit de un zid de 10 metri înălţime şi înconjurat de un şanţ cu apă de 5,2 metri lăţime. Palatul are patru porţi de acces – Wumen, în sud, Donghuamen în est, Xihuamen în vest şi Poarta Curajului Suprem.

Palatul Muzeului conţine un milion de lucrări artistice valoroase care s-au aflat în posesia familiilor imperiale din dinstiile Mng şi Qing. Acestea includ picturi, vase de lut, obiecte din bronz, argint şi aur, obiecte din jad şi altele. În plus, există de asemenea obiecte, articole de vestimentaţie şi accesorii purtate de membrii familiilor imperiale, precum şi mobilă, ceasuri şi medicamente. Este un complex unic şi superb, ce integrează realizările extraordinare ale arhitecturii chineze vechi. În 1961, Oraşul Interzis a fost inclus pe lista monumentelor istorice-cheie aflate sub protecţie de stat. În 1987, acest obiectiv istoric a inclus şi pe lista patrimoniului mondial al UNESCO.