Ceea ce ascultaţi acum este un cântec popular foarte vechi al minorităţii xibo, care descrie viaţa unei perechi în vârstă. Cântecul este interpretat de un specialist în cercetarea culturii acestei etnii, pe numele său Qi Cheshan. În amintirile lui, strămoşii etniei xibo duceau o viaţă liniştită de pescari şi vânători în nord-estul Chinei.

Însă în prezent, familia lui Qi Cheshan locuieşt în Regiunea Autonomă Xinjiang-uygură, din nord-vestul Chinei. Împreună cu ei se află în Xinjiang circa 40.000 membri ai etniei Xibo. Cum au ajuns ei în acestă zonă din vestul Chinei? În legătură cu migraţia lor circulă o poveste reală:

Acum peste 240 de ani, pentru a consolida graniţele vestice, guvernul dinastiei Qing a selecţionat peste 3000 de oameni de etnie xibo din nord-estul Chinei pentru a fi trimişi în regiunile nord-vestice ale ţării. După un drum lung şi obositor, de circa 17 luni, ei au ajuns în sfârşit în Xinjiang şi s-au stabilit pe malul sudic al râului Yili. Apoi, timp de 6 ani au săpat un canal de circa 200 de km pentru a aduce apa din râul Yili, rezolvându-şi astfel problema gravă a lipsei apei. Acest canal a fost numit de urmaşii lor „Chabuchaer" care înseamnă în limba etniei xibo „hambar".

Aceştia au realizat fapte eroice în menţinerea stabilităţii frontierelor ţării de atunci. În prezent, această ramură a etniei xibo are o populaţie de peste 40.000 de oameni şi şi-a înfiinţat un judeţ autonom propriu, numit Chabuchaer. În fiecare an, pe data de 18 aprilie după calendarul agricol - ziua plecării strămoşilor din locurile de origine din nord-estul Chinei - populaţia de etnie xibo din Xinjinag se adună pentru a sărbători festivalul „Migraţia spre vest".

Ceea ce ascultaţi este un cântec care descrie drumul parcurs de strămoşii etniei xibo spre vest. Dorul de locurile străvechi creşte cu trecerea timpului, de aceea, comunitatea etniei xibo din Xinjiang îşi păstrează şi în zilele noastre obiceiurile şi datinile specifice etniei, precum şi limba. Potrivit cercetărilor lui Qi Cheshan, etnia xibo are în prezent o populaţie de circa 200.000. Majoritatea locuiesc în nord-estul Chinei, numai 20% aflându-se în Xinjinag. Mulţi dintre cei care trăiesc acum în Xinjiang cunosc limbile uygură, kazahă, rusă şi chineză.

„În prezent, numai cei din Xinjiang mai păstrează scrierea limbii etniei xibo. Populaţia de această etnie este singura naţionalitate care ştie să citească limba manciuriană. Ceea ce facem noi acum este de a salva pe cât posibilş această limbă."

Qi Cheshan ne-a mai spus că oamenii de etnie xibo din Xinjiang acordă o mare atenţie educaţiei. Prin eforturile lor, mulţi dintre ei s-au afirmat în diferite domenii, dintre care realizatori de emisiuni TV, savanţi şi specialişti, oameni de afaceri şi sportivi cunoscuţi.

Merită menţionat că aproape toţi de etnie xibo sunt buni călăreţi şi arcaşi, motiv pentru care au fost aleşi de guvernul dinastiei Qing pentru a apăra graniţele imperiului. În vremea aceea, pentru a se înrola în armată, fiecare individ trebuia să fie mai întâi un bun arcaş, adică să nimerească trei ţinte de la o distanţă de o sută de metri, în timp ce călărea. De aceea, copiii de minoritatea xibo încep de mic să înveţe să tragă cu arcul, de la distanţă mai mică la distanţă mare şi de la tragerea cu arcul la ţinte fixe la cele în mişcare. Apoi, ei încep să înveţe tragerea de jos şi apoi călare, până când sunt capabili să nimerească fără a da greş animale sălbatice în alergare şi păsările din zbor.

Şi în zilele noastre, membrilor de etnie xibo din judeţul autonom Chabuchaer din Regiunea Autonomă Xinjiang-Uygură le place să tragă cu arcul, judeţul fiind cunoscut drept „locul de obârşie a tragerii cu arcul". În sezonul în care în zonele rurale activităţile agricole sunt sistate, în satele din judeţul amintit se organizează concursuri de tragere cu arcul. Astfel de concursuri se mai organizează şi la sărbătorile naţionale, la Anul Noul Chinezesc, la Sărbătoarea Lunii şi la Sărbătoarea Migraţiei Spre Vest.

Cântecul pe care îl ascultaţi acum este intitulat „Râul Yili" care reflectă dragostea localnilor de etnie xibo faţă de Xinjiang. Interpreta acestui cântec este doamna Guan Shuxin, de minoritatea xibo din Xinjiang. După ce a absolvit studiile la Universitatea Centrală a Naţionalităţilor din Beijing, ea a revenit în Xinjiang, hotărâtă să-şi aducă propria contribuţie la prosperitatea artei folclorice. Ea a spus:

„Muzica nu are graniţe. Voi încerca să reflect prin activităţile mele artistice esenţa muzicii populare."

Judeţul autonom Chabuchaer al minorităţii xibo, din districtul autonom Yili al kazahilor, este singurul judeţ autonom populat majoritar de etnia xibo şi are o istorie de 50 de ani. Pentru a moşteni şi a dezvolta cultura tradiţională a etniei xibo, aici s-a construit un mare parc al datinilor şi obiceiurilor minorităţii xibo, unde pot fi ascultate şi admirate cântecele şi dansurile populare ale acestei etnii şi au loc concursuri de tragere cu arcul.

Directorul Departamentului Cultural al judeţului autonom Chabuchaer, Qiu Yuzhang ne-a spus:

„În acest parc sunt expuse istoria etniei xibo şi a migraţiei sale spre vest, faptele ei eroice de apărare a frontierelor, cultura naţională a aceteia şi spiritul său patriotic. Tot în acest parc se găsesc şi o sală pentru tragere cu arcul, una de dans şi unu despre cultura etniei xibo."