 Minoritatea lisu are o populație de aproape 575 000 de oameni și locuiește mai ales în județul autonom Nujiang din provincia Yunnan. O parte din ei se află și în districtele și județele învecinate, și în județele Yanyuan, Yanbian și Muli din provincia Sichuan.
Limba lor apaține familiei han-tibetane, ramura yi. A avut trei forme de scriere, una de tip pinyin, creată de misionari occidentali, alta cu caracter silabic, creată de autohtoni din județul Weixi, iar ultima cu litere latine, creată după proclamarea Republicii Populare Chineze și răspândită în prezent în rândul etniei.
Minoritatea lisu crede într-o religie primitivă. După venirea misionarilor occidentali în secolul al 20-lea, o parte din ei au adoptat riturile creștine protestant și catolic. 
Minoritatea lisu este o etnie veche. Potrivit consemnărilor istorice, denumirea lor este menționată în dinastia Tang (618-907) și s-a păstrat până în zilele noastre. Minoritatea are legături strânse cu etniile yi și naxi. În secolul al 8-lea strămoșii lor trăiau pe malurile râului Jinshajiang. În mijlocul secolului al 16-lea, pentru a se feri de jefuri, asupriri și războaie, ei s-au mutat în zona râului Nujiang în frunte cu căpetenia lor. Datorită faputului că locuiesc în zone muntoase îndepărtate, se ocupă doar cu o agricultură primitivă și cu vânatul, nivelul lor de producție fiind foarte scăzut. În anii' 50 ai secolului trecut, se mai păstra încă la ei urmele unei societăți tip clan, cu nume de familie preluate de la denumirile de animale, plante și obiecte adorate de ei, precum tigru, urs, maimuță, șarpe, oaie, găină, broască, șoarece, pasăre, albină, bambus etc. După proclamarea Chinei noi, populația lisu a început o viață nouă. Dezvoltarea transporturilor a creat posibilitatea să iasă din munții înalți, să vadă lucruri noi și moderne, să cunoască lumea din afară. Economia lor a cunoscut o dezvoltare rapidă, iar viața lor culturală s-a îmbogățit considerabil.
|
