Povestea provine dintr-o antologie de romane antice din China.

Con Ron, un savant cu un bogat bagaj de cunoştinţe, a trăit în timpul dinastiei Han, din secolul al 2-lea, era noastră. Sub influenţa educaţiei familiei, acesta era înzestrat de mic cu înţelepciune. Stia să scrie versuri. Incă din perioada copilăriei numele său era deja bine cunoscut.

La vîrsta de 10 ani, el s-a dus odată împreună cu tatăl său în capitala Loyan. Conducătorul capitalei, Li Yuanli, era un savant foarte renumit şi îngîmfat, căruia multă lume îi făcea vizite. Dar cînd era vorba de un vizitator de rînd, paznicul nici măcar nu-l informa despre sosirea lui.

Con Ron tare dorea să-l cunoască pe acest mare savant. Intr-o zi a venit în faţa reşedinţei lui Li Yuanli. Văzînd că e un copil, paznicul nu a vrut să-i raporteze stăpînului şi l-a rugat să plece. In acest moment, lui Con Ron i-a venit o idee şi i-a spus paznicului: „Eu sunt rudă cu domnul Li, trebuie să-mă primească".

După ce paznicul i-a spus despre ce era vorba, Li Yuanli a fost cam uimit, pentru că nu avea o asemenea rudă, însă a decis să-l primească pe Con Ron.

Văzîndu-l, Li l-a întrebat: „Ce fel de rubedenii suntem noi?"

„Eu sunt urmaşul lui Confucius, iar dvs sunteţi urmaşul lui Laozî." a răspuns Con. „Toată lumea ştie că Confucius a învăţat de la Laoţî despre protocol şi politeţe. Deci, între ei a fost o relaţie ca între elev şi profesor. Prin urmare, eu şi dvs. suntem prieteni vechi!"

Menţionăm că în istoria Chinei, Confucius a fost contemporan cu Laoţî, un alt mare filozof antic din China. Laoţî se numea şi Li Dan şi a fost fondatorul şcolii daoiste. Se spune că pe vremea aceea, cînd Confucius avea o întrebare sau o nelămurire, se autointitula elev şi se ducea să înveţe cu modestie de la profesorul Li Dan.

Pe atunci, Li Yuanli avea acasă numeroşi oaspeţi, care au rămas stupefiaţi în faţa cunoştinţelor şi a înţelepciunii lui Con Ron, un copil de 10 ani.

In acel moment, a intrat un alt vizitator, pe nume Chen Wei, care era de asemenea un învăţat cunoscut. Cînd a auzit povestea lui Con Ron, a rămas indiferent şi a spus tuturor: „Micuţul este înţelept, dar nu se ştie dacă va fi tot aşa de înţelpt cînd va fi mare." Micuţul Con Ron a reacţionat imediat: "Eu cred că domnul Chen a fost foarte înţelept cînd era mic." Ceea ce însemna că Chen Wei era un prost la vîrsta maturităţii. Auzind vorba lui Con, Chen a amuţit, nereuşind să mai scoată nici un cuvînt.

Cînd Con Ron s-a făcut mare, înţelept şi talentat, a devenit conducătorul unei localităţi. Dar atunci, statul a început să se dezmembreze şi în istoria Chinei a urmat „Epoca statelor combatante". Con Ron, prin acţiunile şi scrierile sale, şi-a manifestat îngrijorarea şi numulţumirea faţă de evoluţia situaţiei şi în cele din urmă a fost ucis de Zhao Zao, un alt personaj proeminent din istoria Chinei.