In dinastia Tang, sistemul de examene a fost împărţit în 3 nivele ierarhice: Xiuchai (oamenii învăţaţi), Juren ( savanţi) şi Jinshi (savanţi superiori). Se avansa prin acest sistem nivel după nivel, şi în cele din urmă împăratul prezida personal examenul pentru Jinshi (savanţi superiori) şi desemna pe cei trecuţi prin acest examen în posturi importante. Deci titlul de Jinshi era obiectivul suprem pe care urmăreau să-l atingă cei înscrişi la examen. Cei care au reuşit să cucerească titlul de Jinshi, aveau mari şanse de a fi promovaţi în posturi mai înalte. Desigur, examenul pentru titlul de Jinshi era cel mai greu de trecut. Deseori, dintr-o sută de candidaţi, doar cîţiva reuşeau să treacă examenul. Numeroşi savanţi nu au reuşit nici pînă la moarte să treacă acest examen.

In timpul dinastiei Tang, examenul pentru titlul suprem se desfăşura în capitala Changan, oraş care se numeşte astăuzi Xian. In luna ianuarie a fiecărui an se dădea examenul, iar în februarie se anunţa rezultatul, pentru ca în primăvară, cînd florile îşi arătau petalele, împăratul să ofere personal un banchet grandios în grădina Qujiang în onoarea celor care au obţinut titlul de Jinshi.

Grădina Qujiang se găsea în partea de sud-est a oraşului Changan. Aici exista un mare lac cu digul în zig-zag. De jur împrejurul lacului creştea o verdeaţă luxuriantă şi se găseau unele monumente istorice cunoscute ca tempul Cien, Pagoda Cocorul Mare şi Pagoda Cocorul Mic. Veneau des aici împăraţi, demnitari, ca şi cărturari şi savanţi, pentru a bea şi a scrie versuri.

La banchetul organizat de împărat, titularii Jinshi lăsau paharele pline să plutească pe lac. Cînd paharul ajungea în faţa vreunui Jinshi, acesta avea obligaţia să-l ia şi să-l golească, iar pe urmă să compună o poezie. In acelaşi timp, 2 titulari Jinshi dintre cei mai tineri şi chipeşi erau invitaţi să culeagă din grădină florile cele mai alese şi să le împartă fiecăruia titular. Prin urmare, oamenii numeau această masă "Banchetul cu flori de la Qujiang".

Intr-un an, după terminarea banchetului, titularii se plimbau la Templul Cien şi cînd ajungeau la Pagoda Cocorul Mare, unui titular Jnshi i-a venit ideea ca fiecare să-şi graveze numele pe piatra de la baza pagodei. Propunerea a fost acceptată şi a devenit ulterior o tradiţie: toţi cei care au obţinut noul titlu suprem, şi-au gravat numele lor acolo, după banchetul oferit de împărat. Ulterior, numele celor care au fost promovaţi în posturi de miniştri, au fost colorate în roşu în loc de negru.

Pentru învăţaţii din dinastia Tang, participarea la banchetul cu flori de la Qujiang şi gravarea numelor la Pagoda Cocorului era o mare onoare. Intr-un an, marele poet Bai Juyi, contemporan cu Li Taibei din dinastia tang, a reuşit să treacă examenul de Jinshi, împreună cu alţi 16 cărturari. Bai Juyi avea doar 27 de ani, fiind cel mai tînăr dintre toţi. El a scris cu mîndrie următoarele versuri: "Pe placa pagodei cu numele gravate, cel mai tănăr dintre cei 17". Chiar pînă în zilele noastre, pe plăcile de piatră de la baza Pagodei Cocorul Mare, se mai pot citi numele titularilor Jhinshi din antichitatea Chinei.

Sistemul de examene imperiale din dinastia Tang a permis acelor intelectuali proveniţi din familii sărace să participe la viaţa politică a statului, ceea ce a condus la ridicarea nivelului de conducere a treburilor statului. Dar pînă în ultima perioadă a societăţii feudale din China, acest sistem de examene a căpătat caracter de corupţie. In dinastiile Ming şi Qing, anii 1644-1911, conţinutul examenelor imperiale se limita doar la cărţile canonice ale confucianismului şi compunerile aveau forme-şablon. Insuşi sistemul de examene a rămas doar formal. Prozatorii renumiţi Pusonlin şi Wu Jinzhi din dinastia Qing au dezvăluit în operele lor corupţia sistemului imperial de examene din antichitatea Chinei.