- muzica –

Mănăstirea Kumbum a fost construită în anul 1560. În faţa intrării se află 8 pagode albe. În piaţa nu prea mare din faţa mănăstirii, sunt înghesuite un mare număr de prăvălii, care vând fel şi fel de obiecte meşteşugăreşti tibetane şi unde vin multe grupuri de turişti chinezi şi străini, imprimând acestei mănăstiri sacre un puternic caracter comercial. Ne temeam ca nu cumva atmosfera mistică a credinţei religioase de aici să fie stricată de numărul exagerat de mare de turişti. Dar la încheierea vizitei, această temere a dispărut.

Intrând în mănăstire, am fost primit într-o curte, construită în stil mixt chino-tibentan, împreună cu un grup de turişti, de către buddha în viaţă, pe numele Xina, care conducea mănăstirea. Cu o expresie blândă pe faţă, stătea în poziţie dreaptă pe o bancă, cu o kasaya de culoare purpurie-roşie pe el. Nu cunoştea limba chineză, aşa că l-a rugat pe asistentul său, buddha în viaţă Xiageri, să ne facă o prezentare succintă a

mănăstirii lor. Acesta a spus: - banda 2 –

„În Mănăstirea Kumbum sunt 4 şcoli:Şcoala Tantrică, Scoala Sutras, Şcoala de Medicină şi Şcoala de cercetare a Roţii Timpului. În mănăstire sunt 3 categorii de comori: picturi murale, broderii aplicate şi flori sculptate din unt. Mănăstirea noastră este bine protejată, fără să fie distrusă vreodată. După renovarea din ultimii ani, şi-a recăpătat înfăţişarea originală, ca grup de construcţii impunătoare. Cărările din mănăstire sunt chiar mult mai bune ca în trecut".

Luându-ne rămas bun de la buddha în viaţă Naxi, am început să vizitez mănăstirea. În curtea veche de peste 400 de ani, din vopseaua puţin uzată de pe zid şi din picturile murale decolorate, ne-am putut da seama de urmele lăsate de timp. Ghidul nostru, domnişoara Cizhen, ne-a povestit că la început aici creştea un smochin. În jurul lui au fost ridicate o pagodă albă şi alte construcţii, fiind creată în cele din urmă mănăstirea Kumbum cu smochinul în centru. – bandă 3 –

Atras de recitarea scripturilor budiste, am venit în faţa Sălii Dajinwa acoperită cu ţigle din aur. La intrarea în sală, erau mulţi credincioşi budişti făcând evulavios mătănii îndelungi. Domnişoara Cizhen ne-a informat că aceştia au de făcut 100 000 de mătănii, fiindcă în locul unde s-a născut sfinţia-sa Tsong Kha Pa, a crescut un smochin cu 100.000 de frunze, fiecare dintre acestea purtând o figură de Buddha. Pentru a-şi

atinge scopul din viaţă, credincioşii trebuie să facă mătănii la toate figurile şi aceasta durează 3 - 6 luni.

În sală este o pagodă budistă înaltă, îmbrăcată în argint. Se spune că în pagodă încă mai creşte acel smochin. Un lama pretindea că smochinul din curte a crescut chiar din rădăcina celui din pagodă ieşită în curte de sub pământ. Nu mă interesează dacă această afirmaţie este întemeiată şi aş vrea chiar să-i dau crezare, având convingerea că smochinul din curte este martor al evlaviei credincioştilor tibetani care fac, neobosit, zi şi noapte, mătănii îndelungi.

Am găsit o frunză de smochin căzută pe pământ şi n-am văzut figura lui Buddha pe ea. Cu această frunză în mână, am simţit însă o linişte perfectă în suflet.

În cursul vizitei, am fost însoţit şi de un alt lama, pe nume Laba Pincou. El mi-a spus, în limba tibetană: - banda 5 –

„În mănăstire, principala noastră preocupare este învăţarea preceptelor budiste. Zilnic recităm scripturi şi facem slujbe. Eu mă ocup şi de protocol. Când vin oaspeţi sau turişti, le servesc drept ghid. Dar principala mea activitate este studierea budismului".

Când am ieşit din mănăstire, am văzut venind tot mai mulţi turişti, dar gălăgia lor nu mă mai supăra. În ochii calmi ai călugărilor budişti din mănăstire, am citit umrătoarea expresie: „De ce să ne pese de gălăgie,

important este să avem un spaţiu liniştit în suflet." La Mănăstirea Kumbum, cîştigul meu cel mai mare este că am reuşit să înţeleg un precept budist şi anume să am tot timp linişte în suflet şi să stau de pază la acel smochin sacru din sufletul meu.