Înaintea premierei faimoasei piese "Livada cu vişini", a dramaturgului rus Anton Cehov, care a avut loc duminica trecută la Teatrul Nordic, regizorul Lin Zhaohua a susţinut că producţia sa va aduce ceva cu totul uimitor pentru audienţă.

Acel "ceva" începe de la momentul în care intri în sala de teatru. Interiorul a fost complet restructurat. Fotoliile specatorilor au fost completate cu mai multe rânduri de ambele părţi ale scenei, iar, scena, lărgită, a fost transformată într-o livadă de vişini, formată din opt pomi plantaţi pe pământul galben, aceste elemente făcând parte, bine-nţeles, din recuzita spectacolului. Meritul revine şi celor doi scenografi, Yi Liming şi Tan Shaoyuan, care au lucrat împreună cu o echipă numeroasă pentru a asigura o cât mai bună atmosferă pe scenă.

Piesa în patru acte, parte a unei serii intitulate "Cehov Forever" şi produsă de Compania Teatrului Naţional din China, va putea fi văzută până pe 3 octombrie.

Este greu de spus ce l-a facut pe regizorul Lin să schimbe maniera de punere în scenă a „Livezii cu vişini", însă este cert că succesul de

care s-a bucurat premiera demonstrază că Lin a reuşit să desluşească modul în care mesajul piesei poate ajunge mai bine la public. "Aţi putea descoperi ceva foarte diferit de ceea ce reprezintă Cehov în mintea dumneavostră. Nu spun că stilul fiecărui specator de a-l înţelege pe Cehov este greşit, ci am încercat doar o manieră de interpretare diferită", explică regizorul.

Sub regia lui Lin, piesa conţine intrigi pe mai multe planuri. Doamna Ranevski provine dintr-o familie aristocrată, însă se mărită cu cu un bărbat alcoolic şi, când acesta moare, urmat la scurt timp de fiul său, ea îşi găseşte un alt bărbat. Are grijă de acesta, care este bolnav, iar el nu găseşte altă cale de a-şi arăta recunoştinţa decât furându-i averea la Paris şi găsindu-şi o altă iubită. Dna Ranevski îşi face o mulţime de datorii financiare şi singura soluţie este să vândă livada de vişini.

Pe un alt plan, piesa analizează schimbările sociale complicate aduse de recenta eliberare a robilor şi de scăderea puterii aritocraţiei. Lopahin, născut într-o familie de servitori în casa unui nobil, devine înstărit şi cunmpără terenuri, în timp ce Firs, bătrânul servitor care îşi petrecuse toată viaţa în acea casă, rămâne servitor şi moare la scurt timp după ce casa este vândută la licitaţie.

Tong Daoming, un renumit critic de teatru specializat în

dramaturgia rusă, apreciază că piesa evidenţiază stilul regizoral original al lui Lin. "Este o interpretare unică, naturală şi modernă. Este o producţie de înalt nivel", este de părere Tong. Însă el ţine să precizeze că a fost dezamăgit de faptul că în piesă nu se aude sunetul făcut de fierăstrăul ce taie vişinii. "Acesta este un detaliu important în piesa originală", explică regizorul.

Faptul că Lin a studiat foarte atent scenariul iniţial este dovedit de faptul că tragdia şi comedia sunt combinate. În mod tradiţional, umorul şi tragedia au fost separate în lucrările dramatice. Deşi Cehov nu este cu siguranţă primul dramaturg care combină cele două genuri, el dezvoltă această tendinţă prin crearea unei piese care sfidează clasificările.

"Lucrări precum <>, care nu pot fi subiect al standardelor tradiţionale de clasificare, au contribuit la naşterea unor noi tradiţii literare pin inovaţiile aduse", menţionează regizorul Lin.

Două dintre caracteristicile principale ale piesei sunt simbolismul şi ironia. Simbolurile sunt prea numeroase pentru a fi ţinute minte, însă multe dintre ele conţin ideea schimbării ordinii sociale sau circumstanţele specifice unui anumit personaj.

Inelele de chei aflate în mâinile Barbarei, fiica cea mare a

doamnei Ranevski, simbolizează puterea sa. Ea ţine acele chei pe toată durata piesei, până când, în final, le aruncă spre picioarele lui Lopahin. Livada de vişini semnifică vechea ordine socială, familia aristocratică, iar distrugerea sa simbolizează transformările sociale. Însuşi Firs este un reprezentant al vremurilor apuse, în timp ce Ania, fiica cea mai mică a doamnei Ranevski, reprezintă simbolul speranţei.

În încheiere, merită să menţionăm că, în pofida emoţiilor inerente arătate de unii actori din această piesă, care sunt încă studenţi la Universitatea din Beijing, această punere în scenă a "Livezii cu vişini" merită să fie vizionată de iubitorii de teatru şi nu numai.