Pornind spre sud de la Lanzhou, capitala provinciei Gansu, după un drum de peste 100 km, se pot vedea un mare grup de construcţii magnifice aşezat la poalele muntelui, pe malul unui râu. Există multe săli impunătoare cu acoperiş galben, pagode cu statui ale Buddha cu acoperiş de aur şi temple budiste acoperite cu olane smălţuite de culoare verde. Acest grup de construcţii splendide poartă numele Mănăstirea Laboleng.

Construită în anul 1709, mănăstirea este actualmente centru budist şi şcoala superioară de tibetologie din nord-vestul Chinei şi aici vin în pelerinaj adepţi ai budismului în tot cursul anului. În perioada de aur, numărul călugărilor budişti din mănăstire a ajuns la 4.000.

La intrarea în mănăstire, am observat că aici domină o linişte perfectă şi sunt foarte puţini turişti. Erau doar câţiva lama expunându-se la soare şi se arătau curioşi de vizita noastră. Când am încercat să intrăm în vorbă cu ei, au fugit timizi.

În mănăstire am fost primiţi de un lama tânăr, pe nume Zaxi Jiacou. Era comunicativ şi de la el am aflat multe povestiri frumoase. El ne-a condus la Şcoala de Medicină Tibetană din mănăstirea Laboleng. Zaxi Jiacou ne-a spus:

„În mănăstire sunt 6 şcoli, fiecare cu 3 săli. În prima se dă examen; în a doua, se predau cursuri; iar în a 3-a, se fac slujbe. Şcoala de medicină se ocupă în principal de cercetarea medicinii tibetane şi are peste 130 de cursanţi. Studiile durează 6 ani."

Şcoala de medicină se află într-o curte simplă. În sala cea mare sunt atârnate nişte perdele negre, care creează o atmosferă mistică. După cum ne-a spus Zaxi, călugării lamaişti din şcoală trebuie să plece în fiecare an în munţi pentru a culege ierburi medicinale, pentru a prepara din ele medicamente cu care să-i trateze pe bolnavi.

Ieşind din şcoala de medicină, am văzut că mulţi tineri din şcoala de artă frumoasă desenează în faţa pagodelor cu acoperiş galben, strălucitor. Tablourile desenate în culori arată ca nişte peisaje din paradis.

Palatul Dajinwa cu statui de Buddha este cel mai important palat de profil din mănăstirea Laboleng, fiind acoperit cu ţigle din aur cu o greutate totală de peste 100 kg. La poarta palatului, mulţi pelerini făceau mătănii îndelungi, dintre ei multe femei bătrâne şi tinere, înbrăcate în robe tibetane. Toţi înaintau foarte repede, fiindcă trebuie să facă înconjurul palatului de peste 3.000 ori.

Mănăstirea Laboleng este un lăcaş sfânt pentru pelerini şi în acelaş timp un mare tezaur de artă. Picturile murale de aici se deosebeau de cele obişnuite, 90% din ele fiind desenate pe pânze şi apoi lipite pe pereţi. Preţioase sunt şi sculpturile de unt şi altarul din nisipuri în culori diferite care înfăţişează viaţa din paradisul budist.

Înainte de a părăsi mănăstirea, am avut onoarea să fim primiţi de buddha în viaţă, Dewachang, un bărbat înalt, voinic, îmbrăcat în kasaya roşie. El ne-a vorbit despre mănăstirea Laboleng:

„Mănăstirea este ocrotită de stat pentru că este un important monument cultural şi vizitat în fiecare an de numeroşi turişti care apreciază foarte mult tezaurul din mănăstire.Vin foarte mulţi pelerini şi se organizează în fiecare an o mare slujbă. În mănăstire, sunt atât călugări bătrâni, cât şi tineri. Ei studiază doctrina budistă şi predau cunoştinţe budiste. "

La ieşirea din mănăstire, am văzut pe povârnişul din faţă nişte călugări punând feţe de masă pe iarba verde, sub umbrele mari, probabil urmau să servească masa în aer liber. Ghidul nostru ne-a explicat că călugării mai ies din mănăstire pentru a-şi petrece timpul liber.

În drumul de întoarcere, ne-am mai întâlnit cu un călugăr budist de peste 40 de ani. Ne-a spus că viaţa din mănăstire nu este grea, cursanţii au telefoane, calculatoare, telefoane mobile, deci se comunică foarte uşor cu lumea exterioară.

Am păsăsit Mănăstirea Laboleng parcă cu sufletul mai curat. În această mănăstire cu construcţii magnifice, am impresia că se adăposteşte o lume spirituală misterioasă.