In epoca Statelor Combatante din China, (anii 476-221 înaintea erei noastre), pe teritoriul Chinei de atunci, existau numeroase state mici, care duceau mereu războaie generate de disputele teritoriale. Ceea ce ducea la frămintări sociale de lungă durată. Tocmai din această cauză, aceea perioadă a fost numită de istoricii din epocile următoare drept "Epoca Statelor Combatante".

Atunci, două state vecine, Wei şi Zhao au încheiat un tratat de alianţă de prietenie. La garanţie a acestui tratat, cele două state au decis să facă schimb de ostatici. Astfel, regele statului Wei a hotărît să-l trimită pe fiul său în statul Zhao, însoţit de ministrul Bang Chong.

Bang Chong era un demnitar talentat, dar avea la curtea regală un număr de adversari politici. El era îngrijorat ca nu cumva după plecarea sa să fie învinuit pe nedrept de aceştia. Inainte de plecare, el i-a spus regelului din Wei:

"Maiestatea Voastră, dacă un individ vă spune că a ieşit pe stradă un tigru, dvs. Credeţi?"

"Nu cred, a răspuns regele. Cum poate tigrul să iasă pe stradă?"

"Dacă doi oameni vă spun impreună că a venit pe stradă un tigru. Dvs credeţi? a continuat să intrebe ministrul Bang.

"Dacă doi oameni au spus aşa, pe jumătate am încredere şi pe jumătate mă îndoiesc." A răspuns regele.

"Dacă trei oameni vă spun că a venit un tigru pe stradă. Dvs credeţi?", a întrebat iarăşi demnitarul.

"Dacă toată lumea spune aşa, sunt nevoit să cred." A răspuns regele Wei cu puţină şovăială.

Auzind răspunsul regelui, ministrul Bang a rămas şi mai îngrijorat. El a spus, aftînd:

"Maiestatea Voastră, toată lumea ştie că tigrul nu poate veni pe stradă. Pentru că tus-trei au spus aşa, voarba a devenit credibilă. Distanţa între oraşul Handan unde o să mă deplasez şi oraşul Dalian, capitala statului nostru Wei, este mult mai mare decăt cea între palatul nostru şi strada din oraş. Si cu atit mai mult, cei care discută despre mine pe la spate nu sunt doar trei."

Regele Wei a înţeles vorbele ministrului Bang şi i-a spus: "Poţi pleca fără nici o grijă."

Ministrul Bang, împreună cu fiul regelui Wei, au plecat la Handan. Nu mult timp după aceea, unii oameni din palat i-au vorbit regelui Wei despre răutatea ministrului Bang Chong. La început, regele a pledat în favoarea acestuia arătînd ca Bang este un ministru credincios şi talentat. Din păcate insă, cind rivalii politici ai ministrului Bang au repetat mereu aceste vorbe, regele Wei le-a dat crezare în cele din urmă. Ulterior, după ce ministrul Bang s-a întors în ţară, regele Wei nu l-a mai primit.

O altă poveste similară se referă la un savant cunoscut, pe nume Zheng Chang, din epoca Statelor Combatante (anii 746-221 î.e.n.). Acest savant a fost desăvîrşit pe plan moral. Intr-o zi, savantul s-a deplasat într-o altă localitte şi n-a putut să se întoarcă acasă seara. Din întîmplare, un individ care avea acelaşi nume cu savantul, a fost arestat pentru că a comis un omor. Un vecin a informat-o pe mama savantului că fiul ei a săvîrşit un omor. Mama nu a avut nici o încredere în vorba vecinului. Puţin timp după aceea, al doilea om i-a spus mamei savantului că fiul ei a omorît un om. Mama savantului a început să şovăie. Dar cind al treilea om i-a spus că fiul său a comis o crimă, bătrîna a rămas înţepenită de frică şi a fugit de acasă.

Acum proverbele "Tigrul viu a ieşit din gura a trei oameni" şi "Crima savantului Zheng Sheng" arată cît de teribile pot fi zvonurile sau forţa opiniei publice.