Xu Beihong (1895 -- 1953), părinte al artei frumoase moderne a Chinei, celebru pictor şi pedagog în arte frumoase. De origine din satul Qitingqiao, oraşul Yixing din provincia Jiangsu, estul Chinei, Xu Beihong s-a născut într-o familie modestă. De mic copil a început să înveţe de la tatăl său poezie şi proze literare, arta caligrafică şi picturală. În 1912, când avea 17 ani a început să predea cursul de pictură în şcoala generală de fete din oraşul său natal. În 1916, a intrat la Facultatea de Limba Franceză a Universităţii Fudan din Shanghai, unde pe de o parte studia şi pe de alta muncea pentru a-şi câştiga existenţa. Concomitent, învăţa schiţă fără profesor. În anul următor, s-a dus în Japonia la specializare în arta picturală, dar s-a întors la scurt timp, fiind numit profesor la Institutul de arta picturală al Universităţii Beijing. În 1919 a plecat în Franţa şi, după 4 ani a intrat în Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris să studieze pictura în ulei şi schiţa. Între timp a făcut mai multe călătorii în ţările vest-europene, admirând şi cercetând arta plastică occidentală. Întors în 1927, a îndeplinit funcţia de decan al Facultăţii de Arte Frumoase a Institutului de arte Nanguo din Shanghai, profesor la Facultatea de Arte a Universităţii Centrale din Nanjing şi

director al Colegiului de Artă al Universităţii Beijing. În 1933, a organizat expoziţii de arta frumoasă chineză şi expoziţii de pictură personale în Franţa, Belgia, Italia, Marea Britanie, Germania şi Uniunea Sovietică. După izbucnirea războiuloui de rezistenţă antijaponez, Xu Beihong a organizat expoziţii de pictură în Hongkong, Singapore şi India, obţinând fonduri prin vânzarea de tablouri pentru sprijinirea luptei de rezistenţă a poporului chinez împotriva agresiunii japoneze. După capitularea militarismului japonez, Xu Beihong s-a reîntors la Facultatea de arte a Universităţii Centrale. După proclamarea în 1949 a Republicii Populare Chineze, Xu Beihong a îndeplinit funcţiile de preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici din China, rector al Institutului Central de Arte Frumoase, membru permanent al Federaţiei Oamenilor de Literatură şi Artă, şi membru al Comitetului Naţional al Consiliului Consultativ Politic Popular.

În ziua de 26 septembrie 1953, Xu Beihong a încetat din viaţă la vârstă de 57 de ani în urma unei hemoragii cerebrale. Respectând dorinţa maestrului, soţia sa, doamna Liao Jingwen, a donat statului chinez cele peste 1200 de opere ale lui, un număr tot aşa de mare de opere picturale şi caligrafice ale unor celebri pictori din dinastiile Song, Yuan, Ming, Qing (manciuriană) şi din epoca modernă şi peste 10 mii de preţioase cărţi,

albume şi inscripţii copiate de pe monumente istorice, toate colecţionate de Xu Beihong în timpul vieţii. În anul 1954, casa lui Xu Beihong a fost amenajată ca muzeu comemorativ în care sunt expuse o bună parte din capodoperele sale. Inscripţia pe placa ce se poate vedea la poarta muzeului „Casa Memorială a lui Xu Beihong" este autograful defunctului premier chinez Zhou Enlai.

O trăsătură distinctă în creaţiile picturale ale lui Xu Beihong o contituie îmbinarea armonioasă a manierei tradiţionale chinezeşti cu cea europeană, fapt care ilustrează înalta ţinută artistică şi extraordinara erudiţie a maestrului. Aceste opere reprezintă un exemplu pilduitor în a pune ce-i din trecut în serviciul prezentului şi a asimila tot ce-i bun din străinătate în slujba Chinei, jucând în istoria artei frumoase chineze un rol imens în continuarea tradiţiei şi deschiderea noilor drumuri. Xu Beihong este mare maestru polivalent, excelând deopotrivă în schiţă, pictură în ulei şi tablouri în stil tradiţional chinezesc. A contopit modul de exprimare din arta picturală europeană în tablourile sale de tip tradiţional chinezesc, creând un stil cu totul inedit şi original. În schiţele şi picturile sale în ulei este strecurat farmecul pensulei şi tuşului caracteristic picturii tradiţionale chinezeşti. Creaţiile sale abordează o paletă largă de teme. În peisagistica sa, în tablourile cu flori, păsări,

animale, personaje, în compoziţiile de mari dimensiuni care surprind momente istorice sau legende, fiecare trăsătură de pensulă are un farmec divin, suficient ca obiectul să prindă viaţa. Capodoperele sale „Cei 500 de viteji ai lui Tian Heng" (pânză), „Jiu Fanggao", „Yu Gong a mutat munţi" şi alte tablouri în stil tradiţional chinezesc reflectă patriotismul înflăcărat al autorului şi o profundă simpatie faţă de cei ce muncesc, redă voinţa fermă de neînduplecat, ca şi tristeţea acestora faţă de soarta tragică a naţiunii şi năzuinţa lor spre un viitor luminos, spre eliberare. Tablourile lui Xu Beihong cum sunt „Herghelia galopând", „Leul", „Cocoşul" şi altele impresionează prin vitalitate, forţă şi optimism însufleţitor. Faima „Cailor" pictaţi de el , a trecut de mult graniţa ţării, devenind un simbol şi o emblemă a picturii tradiţionale chinezeşti.

Xu Beihong s-a consacrat timp îndelungat activităţii didactice în arta plastică. A descoperit şi unit în jurul lui o pleiadă întreagă de tinere talente în arta frumoasă. Mulţi studenţi îndrumaţi de el au devenit renumiţi artişti şi protagonişti pe tărâmul artelor plastice din ţara noastră. Contribuţia sa la pregătirea contingentului de artişti plastici şi la dezvoltarea artei frumoase chineze este îndeobşte cunoscută şi apreciată ca de neegalat şi cu o influenţă profundă şi durabilă. (sfârşit)