consfătuirea consacrată literaturii şi artei şi campania de producţie pentru autoîntreţinere. După victoria războiului de rezistenţă antijaponez, Ai Qing a îndeplinit funcţiile de şef al brigăzii de literar-artistice din China de Nord şi de prorector al Institutului de Literatură a Universităţii Unite „China de Nord". După proclamarea Republicii Populare Chineze, a fost ales membru al Federaţiei Naţionale a Oamenilor de Literatură şi Artă, membru al Consiliului Asociaţiei Artiştilor Plastici, şi a lucrat la redacţia periodicelor „Literatura Poporului" (organ al Asociaţiei Scriitorilor Chinezi), „Poezia" şi „Recolta" în calitate de redactor şi redactor-şef adjunct. În 1957 a fost etichetat în mod greşit ca „element de dreapta", fiind trimis la munca de jos, întâi în provincia Heilongjiang şi apoi în regiunea autnomă Xinjiang-Uigură. După căderea „bandei celor 4" în 1976, Ai Qing a fost reabilitat. Odată cu publicarea la 30 aprilie 1978, în cotidianul „Wenhuibao" a poeziei „Steagul roşu", creaţia lirică a lui Ai Qing a intrat într-o nouă perioadă. Aşa cum scria însuşi poetul „În sunetul prelung al sirenei, porneşte într-o nouă navigaţie ..." A fost ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor Chinezi şi membru al Comitetului Permanent al Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului din China. A încetat din viaţă în ziua de 5 mai 1996, la vârstă de 86 de ani.

Ai Qing a avut o viaţă incandescentă şi o carieră literară ce s-a perpetuat mai mult de o jumătate de secol. De când a debutat la începutul anilor 30 ai secolului trecut, şi până la vârsta octogenară, poemele izvorâte din inima lui au tot curs, ca un izvor inepuizabil, fiind poetul contemporan cu creaţia cea mai prolifică şi cu cea mai largă influenţă din ţara noastră. A lăsat posterităţii un mare număr de poezii, criticii şi proze frumoase. „Dayanhe, doica mea", „Miazănoapte", „El moare pentru a doua oară", „Spre soare", „Poezii dedicate satelor", „Anunţ la crăpatul zorilor", „Ovaţii", „Cântece la reîntoarcere", „Odă luminii" şi alte opere au devenit celebre în ţara noastră, având o mare circulaţie şi în lumea întreagă. Operele lui sunt reunite în 19 tomuri de poezii, 7 volume de eseuri despre poezie, „Ai Qing – Opere complete" 5 volume, peste 10 antologii şi câteva cărţi traduse în limbi străine, inclusiv bineînţeles, în limba română.

Critica literară şi publicul cititor din China apreciază în unanimitate că Ai Qing a împărtăşit, în cursul vieţii sale, tristeţea şi bucuriile epocii, suferinţele şi fericirea poporului. Aşa cum sublinia Zhou Hongxing, autorul cărţii „Paşii lui Ai Qing": viaţa lui Ai Qing a fost una plină de dragoste de patrie şi de popor, o viaţă de biciuire a întunericului şi de slăvire a luminii; o viaţă de muncă neobosită, pusă în slujba revoluţiei chineze şi al eforturilor depuse de poporul chinez pentru construcţia şi modernizarea ţării. Prin rezultatele sale de neegalat obţinute în creaţia lirică şi în critică, Ai Qing a contribuit, cu distincţie, la dezvoltarea poeziei şi a literaturii chineze contemporane în general.