Un autor din străinătate l-a calificat cândva astfel pe Mao Zedong: "Un poet a câştigat o Chină nouă". Într-adevăr, poemele lui Mao oZedong, principalul întemeietor al Chinei noi, la fel ca şi măreţele sale fapte merituoase sunt deopotrivă adânc întipărite în memoria sutelor de milioane de chinezi.

Perioada creaţiei lirice a lui Mao Zedong a acoperit aproape o jumătate de secol (1918 -- 1965). Până la urmă, au fost publicate în mod oficial doar 50 din poemele sale. Majoritatea acestora sunt strâns legate de diferite momente ale revoluţiei şi construcţiei chineze, sau ale vieţii sale personale dar nedespărţite de soarta naţiunii chineze, alcătuind o grandioasă frescă a istoriei contemporane a Chinei.

Viaţa lui Mao Zedong este măreaţă, creaţia sa poetică este de asemenea, bogată în conţinut, găsindu-se în ea descrierea unor bătălii crâncene, proslăvirea unor personalităţi eroice, cântarea peisajelor minunate ale patriei, confesiunea despre idealul lui nobil, grija faţă de poporul său, dorul faţă de cei dragi şi prieteni ai lui.

Lirica lui Mao Zedong poartă o notă incunfundabilă. Pe de o parte, ca un titan, are o fire generoasă şi o viziune largă. Intransigenţa, stăpânirea de sine, perspicacitatea şi optimismul ce-l caracterizează pe marele lider chinez conferă creaţiei sale literare un caracter grandios, impetuos şi magnific. Pe de altă parte, Mao Zedong este un om şi nu sfânt. Blândeţeea, afecţiunea, toleranţa şi sentimentalismul lui au pus amprenta în lirica sa, care dezvăluie deseori simţământu-i gingaş şi duios.

De câteva decenii, poemele lui MaoZedong sunt larg răspândite nu numai în China dar şi în lume. Ele pot fi citite nu numai ca opere literare, constituind totodată şi o carte de referinţă pentru cei dornici să studieze istoria revoluţiei chineze şi să cunoască viaţa şi personalitatea lui Mao Zedong.

Ca să vă daţi seama cât de cât de arta lirică a lui liderului chinez, vă dăm spre exemplu un poem reprezentativ al lui – „Zăpada – pe melodia Qin Yuan Chun". Poemul a fost scris în anul 1936 când armata roşie a muncitorilor şi ţăranilor chinezi care, după ce zdrobise campania de încercuire şi de pedepsire declanşată de trupele ciankaişiste, abia a săvârşit renumitul Marş cel Lung şi a întemeiat, la Yanan, în partea de nord a provinciei Shaanxi, o bază de sprijin a revoluţiei chineze. Poemul, la fel ca toate celelalte creaţii lirice ale lui Mao Zedong, este scris într-un stil clasic, după regula genului „Ci" (poem cântat), deosebit de riguros în ce priveşte rima, ritmul, numărul şi silabelor, adică al caracterelor chinezeşti dintr-un vers, ca şi tonalitatea fiecărei silabe. După regula genului, poemul „Zăpada" este alcătuit din două părţi. Prima slăveşte peisajele splendide, fermecătoare ale patriei; în a doua parte, printr-o apreciere acordată unor mari personalităţi din istorie, şi un călduros elogiu eroilor contemporani, poetul îşi exprimă crezul că revoluţia din China contemporană este incomparabil mai strălucită faţă de orice epocă din trecut şi optimismul faţă de viitorul patriei sale. Iată-l într-o versiune română.

În ţinutul acesta de la miazănoapte,

Întinderi de mii de Li-s de gheaţă zăgăzuite,

Pe zeci de mii de Li năpraznic viscoleşte.

De-o parte şi de alta a Zidului cel Mare,

Doar o pustietate nemărginită se zăreşte.

De la un capăt la altul al Fluviului cel Lung,

Năvalnicul torent muţeşte.

Munţii dănţuiesc ca şerpi de argint,

Pe podişuri turma de elefanţi de ceară goneşte.

Dar, într-o zi cu soare

Veţi vedea un veşmânt roşu

Ce acoperă întinderile dalbe.

Ce frumuseţe fermecătoare!

În faţa acestor privelişti,

Atâţia eroi s-au închinat cu smerenie.

Dar ce mai eroi erau şi aceştia! –

Shihuangdi de Qin şi Wudi de Han,

Nu prea erau străluciţi în cărturărie;

Taizong de Tang şi Taizu de Song,

Erau şi ei cam lipsiţi de mărinimie;

Iar Ghinghis Han, care era socotit

Timp de o dinastie-ntreagă

Favorit fiu al Cerului,

Nu ştia decât să mânuiască arcul,

Şi uliul de aur să-l doboare ...

Ah! Ca să găsim adevărate minţi nobile,

Trebuie să ne uităm în preajma noastră,

În vremurile contemporane!