In antichitate, pe bolta albastră a cerului răsăreau în acelaşi timp 10 sori. Razele lor puternice au ars pămîntul, au uscat culturile, iar oamenii se înnăbuşeau de căldură şi cădeau unii după alţii din picioare. Din cauza căldurii, şerpii şi fiarele sălbatice au ieşit din fluvii si lacuri secate şi din păduri, făcînd ravagii peste tot, şi omorînd mulţi oameni.

Nenorocirile oamenilor au zguduit si lumea cerească. Impăratul ceresc i-a poruncit arcaşului Hou Yi să coboare în lumea oamenilor, pentru a-i salva. Primind porunca, Hou Yi a pornit la drum, împreună cu nevasta sa, Chang E, ducînd cu el un arc roşu oferit de împăratul ceresc şi o tolbă cu săgeţi de culoare albă. După sosirea pe Pămînt, Hou Yi i-a sfătuit pe cei 10 sori să apară pe rînd, cîte unul pe zi, ca să aducă omenirii căldură şi lumină, fără s-o încălzească prea mult. Dar, sorii nu au vrut să asculte sfaturile lui Hou Yi. Indignat, acesta a început lupta împotriva sorilor. A scos de pe umăr arcul roşu şi din tolbă săgeţile albe, şi ochind sorii, i-a săgetat unul după altul. In scurt timp, 9 dintre cei 10 sori, au fost doborîţi de pe cer de săgeţile lui Hou Yi şi a rămas în sfîrşit un singur soare. De atunci, oamenii au început să se bucure de o viaţă paşnică şi fericită, rămînînd recunoscători arcaşului Hou Yi. ( trecere)

Invidioşi faţă de meritele lui Hou, alţi zei din cer au depus plîngeri la împăratul ceresc, făcînd-l să-l îndepărteze pe Hou Yi şi să-l pedepsească, trimiţîndu-l să plece împreună cu soţia în lumea muritorilor, fără a-i mai permite întoarcerea în cer. Hou Yi şi Chang E, învinuiţi pe nedrept, au dus pe pămînt o viaţă retrasă, trăind din vînat.

Odată cu trecerea timpului, Hou Yi a simţit că îi este dator nevestei sale. Auzise odată că în munţii Kunlun trăia o zeiţă pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua acest leac, se putea înălţa în cer. Astfel, Hou Yi a pornit la drum spre munţii Kunlun, pentru a procura panaceul magic, traversînd lanţuri de munţi şi cursuri de apă şi învingînd în drumul său tot felul de greutăţi. Din păcate, a căpătat de la zeiţa Xi Wangmu doar o cantitate mică din acel leac, suficientă doar pentru o singură persoană. Hou Yi nu voia nici să se suie el singur în lumea cerească, lăsîndu-şi nevasta pe pămînt, dar nu voia nici ca soţia să plece în cer, lăsîndu-l pe el printre oameni. Negăsind nici o soluţie potrivită, el a ascuns leacul acasă. (trecere)

Nemaiputînd să îndure viaţa simplă din lumea muritorilor, Chang E a găsit, în lipsa soţului său leacul miraculos şi l-a înghiţit tot. Imediat, s-a simţit tot mai uşoară, plutind şi suindu-se încet către cer. A ajuns la lună şi a fost găzduită în palatul lunii. Aflînd că soţia l-a părăsit şi a plecat singură în lumea nemuritorilor, Hou Yi a fost tare mîhnit, dar nu s-a îndurat să-o săgeteze.

Hou Yi şi-a continuat singuratic viaţa de vînat şi primind ucenici, pe care i-a învăţat să tragă cu arcul. Dintre elevii săi, s-a istins tînărul Fon Mon, care a făcut mari progrese, însuşindu-şi toate tehnicile şi măiestria de a trage cu săgeata. Tînărul se gîndea că atîta timp cît va trăi maestrul Hou Yi, el nu va fi niciodată cel mai îndemînatic arcaş din lume. Biciuit cuşm era de ambiţia de a fi cel dintîi, în minte i-a încolţit o idee odioasă. Odată, cînd maestrul Hou Yi era beat, el i-a tras o săgeată în spate, ucigîndu-l.

In palatul lunii, Chang E n-a găsit decît un iepuraş care prepara medicamente şi un moş care tăia un copac. Amintindu-şi de viaţa fericită petrecută împreună cu soţul ei şi de sentimentele calde din lumea oamenilor, ea s-a simţit cuprinsă de o singurătate şi melancolie. Aflînd cu tristeţe moartea soţului său, Chang E a plîns toată ziua în palatul lunii.

Luo DongquanA