 Piesa de teatru Ceainăria", creată de Lao She în anii 50 ai secolului trecut, este o capodoperă dramaturgică contemporană a Chinei. Celebrul scriitor şi dramaturg, valorificându-şi bogatele surse ale vieţii trăite şi prin intermediul unei ceainării" din Beijing, acest mic colţ al societăţii chineze de altădată, a descris prefacerile istorice ce s-au produs într-un interval de 50 de ani în istoria Chinei. Dintre creaţiile literare de atunci pe teme istorice, Ceainăria" a continuat într-un mod cu totul remarcabil, maniera narativă de tip folcloric deschisă de romanul Unduire a apei statice" de Li Jieren.
Piesa Ceainăria" este împărţită în trei acte, abordând trei etape istorice: 1.perioada imediat ulterioară mişcării reformiste din 1898; 2. perioada sub dominaţia militariştilor de Nord; 3. Perioada de sub dominaţia gomindanistă de după războiul de rezistenţă antijaponez. În tustrei acte sunt înfăţişate pe de o parte schimbările climatului social, ale obiceiurilor din Beijing; iar pe de altă parte, situaţia politică haotică, în care influenţa forţelor reacţionare devine tot mai apăsăstoare, şi întreaga societate tinde spre o ruinare totală. Primul act surprinde un moment după
eşecul mişcării reformiste iniţiate de Liang Qichao. Personajele de diferite speţe îşi fac apariţia pe scenă, adică în Ceainăria Yutai" cu pricina. Se pot vedea cum proxenetul îl ajută pe un eunuc bătrân să ia de soţie o fată tânără, informatorii secreţi umblă peste tot şi îi supraveghează pe toţi; cavalerii militari manciureni de altădată, rămaşi fără treabă, caută oricui pricină şi se iau la harţă din te miri ce. Iar pe de altă parte, ţăranii cu gospodării ruinate îşi vând copiii; Chang Siye, odrasla unui neam de viţă manciurean este arestat doar din cauza că a spus câteva cuvinte de nemulţumire faţă de autorităţi; capitalistul nou apărut Qin Zhongyi răzbate în stânga şi în dreapta, încercând să salveze ţara prin dezvoltarea industriei.
În al doilea şi al treilea act, intrigile continuă să evolueze. Forţele întunecate fac tot mai mult ravagii. Fiii celor doi informatori din actul I, moştenind meseria" părinţilor, continuă să şantajeze şi să jefuiască; odrasla proxenetului şi-a întrecut tatăl în ambiţie, plănuind să deschidă un Trust" al proxeneţilor; nepotul eunucului Pang şi soţia lui au înjghebat o organizaţie superstiţioasă, visând să devină împărat" şi împărăteasă"; capitalistul naţionalist Qin Zhongyi a ajuns într-o situaţie de faliment definitiv, căci ce a rămas din avuţia sa după jaful invadatorilor japonezi, îi este acaparat de autorităţile gomindaniste; patronul Ceainăriei Yulai", Wang Lifa, este toată viaţa un om cumsecade, supus şi resemnat, dar afacerea îi merge din ce mai prost, iar în cele din urmă, Ceainăria" îi este acaparată prin escrocherie de către cei aflaţi la putere. La finalul piesei, cei trei bătrâni (proprietarul Ceainăriei Wang Lifa", manciureanul Chang Siye şi întreprinzătorul scăpătat Qin Zhongyi) împrăştie bani de hârtie" pe scenă, cică pentru a-şi aduce lor înşişi omagiu". Întreaga scenă este dominată de o atmosferă tristă, apăsătoare, în care, proprietarul Ceainăriei", Wang Lifa, ajuns într-o fundatură fără ieşire, îşi pune capăt zilelor, spânzurându-se de grindă. Este un final cu o profundă semnificaţie simbolică, reprezentând o acuzaţie împotriva epocii ce a apus, totodată şi o elegie dedicată ei.
 Concepţia piesei, Ceainăria" este de o orginalitate extraordinară. Dramaturgul Lao She n-a descris direct evenimentele istorice, ci a relatat doar ecoul acestora în masele populare, îmbinându-le cu viaţa cotidiană a orăşenilor de rând. Cu un spaţiu de doar trei acte, piesa a zugrăvit fidel câteva zeci de persoane şi a sintetizat o istorie de peste 50 de ani, ceea ce ilustrează inegalabilul talent şi măiestria artistică ale lui Lao Shi.
Structura piesei Ceainăria" este una de înlănţuire a trei segmente, iar în sânul fiecărui act sunt legate mai multe întâmplări şi intrigi. Lao She foloseşte maniera prin care personajele antrenează povestiri". Deşi povestea piesei acoperă o perioadă de 50 de ani, totuşi protagoniştii sunt lăsaţi să parcurgă toată piesa (în primul act ei erau încă tineri, dar în ultimul act au ajuns deja la adânci bătrâneţi), pentru rolurile secundare, ştafeta purtată la început de părinţi a fost predată spre sfârşit fiilor lor. Întâmplările şi destinele acestor personaje sugerează evoluţia istoriei. Ceainăria" este apreciată pe bună dreptate de către specialişti ca o frescă sau ca o galerie de persoane din diferite pături sociale ale Chinei de la sfârşitul ultimei dinastii feudale manciurene până spre sfârşitul dominaţiei gomindaniste.
De când a fost publicată spre mijlocul anilor 50 ai secolului 20, piesa de teatru Ceainăria" figurează permanent în repertoriul prestigiosului Teatru de Artă a Poporului din Beijing, fiind montată de nenumărate ori în teatre din diferite regiuni ale Chinei. Amintitul teatru din Beijing a mai făcut turnee în Asia şi Europa, prezentând spectatorilor din diferite ţări Ceainăria".
|
