Piesa de teatru Ceainăria", creată de Lao She în anii 50 ai secolului trecut, este o capodoperă dramaturgică contemporană a Chinei. Celebrul scriitor și dramaturg, valorificându-și bogatele surse ale vieții trăite și prin intermediul unei ceainării" din Beijing, acest mic colț al societății chineze de altădată, a descris prefacerile istorice ce s-au produs într-un interval de 50 de ani în istoria Chinei. Dintre creațiile literare de atunci pe teme istorice, Ceainăria" a continuat într-un mod cu totul remarcabil, maniera narativă de tip folcloric deschisă de romanul Unduire a apei statice" de Li Jieren.
Piesa Ceainăria" este împărțită în trei acte, abordând trei etape istorice: 1.perioada imediat ulterioară mișcării reformiste din 1898; 2. perioada sub dominația militariștilor de Nord; 3. Perioada de sub dominația gomindanistă de după războiul de rezistență antijaponez. În tustrei acte sunt înfățișate pe de o parte schimbările climatului social, ale obiceiurilor din Beijing; iar pe de altă parte, situația politică haotică, în care influența forțelor reacționare devine tot mai apăsăstoare, și întreaga societate tinde spre o ruinare totală. Primul act surprinde un moment după
eșecul mișcării reformiste inițiate de Liang Qichao. Personajele de diferite spețe își fac apariția pe scenă, adică în Ceainăria Yutai" cu pricina. Se pot vedea cum proxenetul îl ajută pe un eunuc bătrân să ia de soție o fată tânără, informatorii secreți umblă peste tot și îi supraveghează pe toți; cavalerii militari manciureni de altădată, rămași fără treabă, caută oricui pricină și se iau la harță din te miri ce. Iar pe de altă parte, țăranii cu gospodării ruinate își vând copiii; Chang Siye, odrasla unui neam de viță manciurean este arestat doar din cauza că a spus câteva cuvinte de nemulțumire față de autorități; capitalistul nou apărut Qin Zhongyi răzbate în stânga și în dreapta, încercând să salveze țara prin dezvoltarea industriei.
În al doilea și al treilea act, intrigile continuă să evolueze. Forțele întunecate fac tot mai mult ravagii. Fiii celor doi informatori din actul I, moștenind meseria" părinților, continuă să șantajeze și să jefuiască; odrasla proxenetului și-a întrecut tatăl în ambiție, plănuind să deschidă un Trust" al proxeneților; nepotul eunucului Pang și soția lui au înjghebat o organizație superstițioasă, visând să devină împărat" și împărăteasă"; capitalistul naționalist Qin Zhongyi a ajuns într-o situație de faliment definitiv, căci ce a rămas din avuția sa după jaful invadatorilor japonezi, îi este acaparat de autoritățile gomindaniste; patronul Ceainăriei Yulai", Wang Lifa, este toată viața un om cumsecade, supus și resemnat, dar afacerea îi merge din ce mai prost, iar în cele din urmă, Ceainăria" îi este acaparată prin escrocherie de către cei aflați la putere. La finalul piesei, cei trei bătrâni (proprietarul Ceainăriei Wang Lifa", manciureanul Chang Siye și întreprinzătorul scăpătat Qin Zhongyi) împrăștie bani de hârtie" pe scenă, cică pentru a-și aduce lor înșiși omagiu". Întreaga scenă este dominată de o atmosferă tristă, apăsătoare, în care, proprietarul Ceainăriei", Wang Lifa, ajuns într-o fundatură fără ieșire, își pune capăt zilelor, spânzurându-se de grindă. Este un final cu o profundă semnificație simbolică, reprezentând o acuzație împotriva epocii ce a apus, totodată și o elegie dedicată ei.
Concepția piesei, Ceainăria" este de o orginalitate extraordinară. Dramaturgul Lao She n-a descris direct evenimentele istorice, ci a relatat doar ecoul acestora în masele populare, îmbinându-le cu viața cotidiană a orășenilor de rând. Cu un spațiu de doar trei acte, piesa a zugrăvit fidel câteva zeci de persoane și a sintetizat o istorie de peste 50 de ani, ceea ce ilustrează inegalabilul talent și măiestria artistică ale lui Lao Shi.
Structura piesei Ceainăria" este una de înlănțuire a trei segmente, iar în sânul fiecărui act sunt legate mai multe întâmplări și intrigi. Lao She folosește maniera prin care personajele antrenează povestiri". Deși povestea piesei acoperă o perioadă de 50 de ani, totuși protagoniștii sunt lăsați să parcurgă toată piesa (în primul act ei erau încă tineri, dar în ultimul act au ajuns deja la adânci bătrâneți), pentru rolurile secundare, ștafeta purtată la început de părinți a fost predată spre sfârșit fiilor lor. Întâmplările și destinele acestor personaje sugerează evoluția istoriei. Ceainăria" este apreciată pe bună dreptate de către specialiști ca o frescă sau ca o galerie de persoane din diferite pături sociale ale Chinei de la sfârșitul ultimei dinastii feudale manciurene până spre sfârșitul dominației gomindaniste.
De când a fost publicată spre mijlocul anilor 50 ai secolului 20, piesa de teatru Ceainăria" figurează permanent în repertoriul prestigiosului Teatru de Artă a Poporului din Beijing, fiind montată de nenumărate ori în teatre din diferite regiuni ale Chinei. Amintitul teatru din Beijing a mai făcut turnee în Asia și Europa, prezentând spectatorilor din diferite țări Ceainăria".
|