 Mao Dun, pseudonim al lui Shen Yanbin, este unul din reprezentanţii de frunte ai literaturii chineze, moderne şi contemporane. S-a născut la 4 iulie 1896, în târgul Wuzhen, judeţul Tongxiang, provinicia Zhejiang din estul Chinei. Judeţul, situat la sud de lacul Taihu, este supranumit ţinutul peştelui şi orezului". Totodată, învecinată cu marea metropolă Shanghai, zona are nu numai o economie dezvoltată, dar şi o străveche şi profundă tradiţie culturală. Mediul şi climatul de aici nu doar că au cultivat sufletul viitorului scriitor cu deschidere spre cultura universală, dar au exercitat şi o puternică influenţă asupra stilului său scriitoricesc, subtil şi pătrunzător. Când avea 10 ani, i-a murit tatăl. La fel ca mulţi scriitori şi oameni politici chinezi, pentru care cel dintâi dascăl" este mama văduvă, Mao Dun a crescut sub grija mamei sale. După ce a terminat cursurile pregătitoare ale Universităţii Beijing, neavând capacitatea financiară pentru a-şi continua studiile, Mao Dun a intrat să lucreze în Editura Shangwu din Shanghai. A restructurat revista lunară Nuvela", devenind repede primul critic la Institutul de Cercetare Literară.
În 1920, Mao Dun a luat parte la activităţile de pregătire pentru crearea P.C.Chinez (constituit în anul următor), fiind unul dintre primii săi membri.
Viaţa lui Mao Dun a fost strâns legată de revoluţia chineză. A ştiut întodeauna să îmbine creaţia literară cu activitatea revoluţionară şi cu cea de pe tărâmul social.
În cariera literară lungă de 65 de ani (1916 -- 1981), Mao Dun a avut contribuţii monumentale, neasemuite din multe puncte de vedere -- în creaţia şi critica literară, în cercetarea mitologiei, în activitatea editorială, ca şi în pregătirea tinerilor scriitori. Opera sa vastă (romane, nuvele, povestiri, poezii, poeme în proză, critică etc.) însumează peste 12 milioane de hieroglife chinezeşti, alte numeroase romane şi piese de teatru traduse de el însumând încă peste 3 milioane de caractere chinezeşti. Romanele sale ca Miezul nopţii", Curcubeul", nuvelele Viermii de mătase", Prăvălia neamului Lin" şi altele, se bucură de faimă în ţară şi peste hotare, fiind incluse de-a lungul anilor, în manualele didactice şi traduse în aproape 30 de limbi.
Mao Dun a fost primul scriitor din China care s-a declarat pentru o literatură pusă în slujba vieţii omului. După Mao Dun, literatura şi arta nu trebuie să fie un mijloc de autoîncântare a celor care le creează, ci să servească, în primul rând la educarea poporului, la modelarea sufletului său. În acest scop, pe parcursul întregii sale vieţi, Mao Dun a subliniat în repetate rânduri că un scriitor trebuie să aibă o concepţie progresistă despre lume. Mao Dun a fost apreciat ca un mare maestru al realismului. În opinia sa, creaţiile literare trebuie să fie o oglindă a vieţii sociale. Bineînţeles, aceasta nu presupune doar reflectarea directă, obiectivă şi naturală a realităţii, ci subliniază o veridicitate artistică a vieţii, o prelucrare şi o înfrumuseţarea a ei, spre a putea arăta poporului direcţia de urmat.
Mao Dun şi-a început cariera literară cu traduceri. În tinereţe, el a tradus o pere din literatura câtorva ţări ca Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, fost Uniune Sovietică, precum şi din unele ţări est-europene -- bunăoară Polonia, Cehia, aducând o contribuţie nepieritoare la cunoaşterea de către scriitorii şi cititorii chinezi a operelor valoroase din literatura universală. Iată de ce, la colocviul internaţional sub genericul Creaţia şi personalitatea lui Mao Dun" prilejuit de centenarul marelui literat, au participat peste 100 de savanţi de peste hotare.
Mao Dun, la fel ca şi Lu Xun, Guo Moruo, este un literat de talie mondială, unul din militanţii pentru dezvoltarea noii culturi chineze şi renunţarea la cea veche, feudală.. Şi-a dedicat întreaga viaţă dezvoltării literaturii chineze. Pe lângă un vast laborator de creaţie literară şi o laborioasă activitate obştească, Mao Dun şi-a consacrat mult timp îndrumând peste 300 de tinerii scriitori.
După încetarea din viaţă, potrivit dorinţei sale testamentare, s-a constituit, din drepturile sale de autor, un fond de premiere. Premiile ce-i poartă numele, se acordă din 4 în 4 ani, pentru a-i încuraja pe autorii celor mai valoroase romane din perioada respectivă.
|
