În ziua de sărbătoare, îmbrăcaţi de sărbătoare, tinerii de pe o rază de câţiva kilometri se adună şi orice loc poate deveni o scenă pentru cântece - malurile apelor, văile munţilor sau pădurile. Legenda spune că a fost odată o frumoasă fată de etnie Zhuang, care avea o voce foarte plăcută şi cânta foarte bine. Părinţii, care îşi doreau un ginere priceput şi el la cântece, au organizat în acest scop o întrecere de cântat. Aflând vestea, mulţi tineri au venit să participe la ineditul concurs. Tradiţia s-a transmis din generaţie în generaţie pentru ca apoi să se organizeze periodic o astfel de manifestare, care a devenit o sărbătoare a minorităţii Zhuang.

Pentru a întâmpina această sărbătoare, fiecare familie trebuie să prepare orezul cu cinci culori şi ouă colorate. Orezul cu cinci culori se face din orez vâscos, înmuiat înainte de preparare într-un suc de plante pentru a căpăta cele cinci culori: roşu, galben, negru, violet şi alb. Se spune că mâncarea era foarte apreciată de zeiţe şi de aceea s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre. Se mai spune că orezul cu cinci culori este o jertfă închinată zeiţei cântecului, Sora Liu a Treia (Liu San Jie). Oricum, după ce mănâncă orezul cu cinci culori, familia va deveni mai prosperă şi membrii ei vor fi mai sănătoşi. Oul colorat simbolizează afecţiunea dintre tinerii îndrăgostiţi.

Tinerele fete mai trebuie să facă, înainte de sărbătoare, o podoabă, de obicei sferică, din panglici de mătase, care se numeşte Xiu Qiu. Xiu Qiu este împletită în mod minuţios într-o formă sferică cu cele 12 petale, confecţionate la rândul lor din panglici de mătase. Pe fiecare din cele 12 petale, ce reprezintă cele 12 luni ale anului, este brodată câte o floare, considerată floarea lunii respective. Într-o astfel de „Xiu Qiu" sunt învelite seminţe de mei sau de bumbac. Obiectul în formă sferică sau pătrată împodobit cu ciucuri şi mărgele este legat de o panglică de mătase şi reprezintă simbolul dragostei.

Ceremonia de sărbătoare începe cu demonstraţia cu icoana Sorei Liu a treia ( Liu San Jie), al cărei nume este invocat, de către participanţi, pentru obţinerea de bune rezultate la Târgul de cântece. După aceea, toată lumea începe să cânte. Cântecele se referă la toate domeniile - astronomie, geografie, istoria etniei, viaţa cotidiană şi munca. Versurile acestora sunt improvizate.

Sărbătoarea cântecelor reprezintă pentru tineri şi o bună ocazie de a se cunoaşte. De obicei, băieţii încep cu „cântecul de căutare", apoi „cel de stabilire a unei date de reîntâlnire", urmat de cel de „invitare". Şi dacă şi fetei i-a plăcut băiatul respectiv, urmează alte cântece de exprimare a afecţiunii şi iubirii. Cântecele au avut aici rolul unui fir roşu ce leagă cele două suflete. Dacă fetei i-a plăcut băiatul, îi va trimite pe furiş „Xiu Qiu", iar, la rândul lui, băiatul îi va oferi alesei inimii sale batiste sau prosoape.

În unele localităţi, întrecerile de cântece se organizează în şoproane împodobite, cu băieţii şi fetele aflaţi lateral. Atunci Xiu Qiu, încărcate cu afecţiunile fetelor faţă de iubiţii lor, planează peste capetele lor, în bătaia vântului.

Ciocnirea ouălor colorate este o altă formă de exprimare a afecţiunii între tineri. Când unui băiat i-a plăcut o fată, el vine cu oul colorat la fată şi încearcă să-l ciocnească cu oul colorat din mâna fetei. Dacă aceasta nu-l place pe băiat, ea îşi ascunde oul colorat. Dimpotrivă, dacă ea îşi lasă oul să fie ciocnit, după aceea cei doi tineri vor mânca împreună ouăle sparte, semn că s-au îndrăgostit.