Ceea ce ascultaţi este un cântec interpretat şi acompaniat de un om de afaceri de etnie Uygur㠖 Abulimiti Kulban – patron al unui magazin de instrumente muzicale din oraşul Urumuqi, reşedinţa Regiunii Autonome Xinjiang-uygure. Cântecul sună cam aşa: „M-am îndrăgostit de tine de cum te-am văzut şi pot face orice pentru iubirea ta."

Abulimiti Kulban se pricepe la instrumente muzical şi iubeşte muzica. A deschis acum câţiva ani acest magazin unde se găsesc aproape toate instrumentele muzicale din regiune – Rewafu la uyguri şi Dongbula la Kazahi – instrumente de ciupit, Matouqin la mongoli – un instrument cu două corzi şi altele. Abulimiti Kulban ne-a spus că toate minorităţile din Xinjiang iubesc dansurile şi cântece. Aproape fiecare are propriile sale instrumente muzicale, cântece şi dansuri.

(sunet 3)

În Regiunea Autonomă Xinjiang-uygură, etnia Uygură are o populaţie de circa 9 milioane, ceea ce reprezintă o jumătate din populaţia regiunii. Cei care au fost în Xinjiang au rămas impresionaţi de frumuseţea fetelor uygure. La Urumuqi, reşedinţa regiunii există o mare piaţă unde se comercializează obiectele specifice regiunii. Acolo, în afară de obiectele specifice, poţi degusta mâncărurile renumite din Xinjiang şi viziona spectacole de dansuri oferite de fetele de minoritate Uygură.

Etnia Kazah㠖 a doua mare minoritate naţionale – este înzestrată cu talentul de a scrie poezii. Kazahii îşi construiesc casele acolo unde sunt apă şi iarbă şi majoritatea sunt ţărani şi ciobani. În viaţa kazahilor sunt nelipsite Dongbula - un instrument muzical de ciupit - şi poezia.

(sunet 5)

Imaginaţi-vă că, pe o stepă nemărginită, o turmă de oi păştea liniştită, iar un cioban de minoritate kazahă cântă acompaniindu-se cu Dongbula. Cântecul sună cam aşa: „Vulturilor le place să planeze sub cerul albastru, kazahilor le place cântecul norocos şi vesel. Dacă n-am fi avut o viaţă fericită, n-ar fi veselia de astăzi. Cântâm pentru viaţa noastră frumoasă şi dorim să fim mereu fericiţi." Acesta este cântat din suflet de un păstor de etnie kazahă pe numele Heisha. El ne-a spus că în stepa aceea mai trăiesc peste 30 de familii. În ultimii ani, de aici au plecat 23 de tineri pentru studii la universităţi. Familia lui are peste 100 de oi, cinci cai şi patru vaci. Îi urăm să aibă o viaţă fericită în continuare prietenului nostru de etnie kazahă.

În judeţul Weili, de la poalele sudice ale Munţilor Tianshan, de-a lungul Fluviului Talimu, trăieşte un trib de Luobu. Viaţa membrilor acestui trib este foarte simplă şi chiar primitivă. Ei îşi construiesc casele cu ajutorul unui plop de pe malul apei, pe care îl împodobesc cu crengi de salcie şi stuf. Barca este principalul mijloc de transport, cu care pot ajunge oriunde prin intermediul lacurilor ce leagă toate satele din zonă. Toate acestea dau o imagine misterioasă şi sălbatică despre viaţa populaţiei Luobu.

( sunet 7)

Ceea ce ascultaţi este o baladă a oamenilor Luobu, cântată de un bătrân de 106 ani - Rouzi Shadic. „Mă plimb pe Fluviul Talimu, în apa căruia peştii dansează şi cântă de bucurie. Fată dragă, te aştept acasă. De nu vii, n-am cum să adorm." În zonă sunt mulţi oameni care au depăşit vârsta de o sută de ani. Oamenii Luobu nu consumă nici fructe şi zarzavaturi, nici sare, şi rareori se îmbolnăvesc. Poate viaţa lor simplă şi obiceiul lor de a mânca numai peşte fript este tocmai secretul logevităţii lor.