Deşi au trecut 19 ani de când Zheng Yuanjie a început să scrie primul lui basm pentru copii, personajele principale fictive din basmele lui nu au îmbătrânit deloc, iar Zheng este tot mai harnic să scrie o dată ce s-a apucat de basm. Milioane de chinezi au crescut citind basmul lui despre un băiat ştrengar, dar inimos, numit Pipi Lu şi sora lui mai mică, Lu Xixi. 

Zheng Yuanjie şi-a întrerupt şcoala primară în clasa a 4-a şi a intrat în rândurile armatei la vârsta de 15 ani. Scriitorul se consideră însuşi ca fiind încă din copilărie neascultător. Într-o zi, el a adus o vrăbiuţă într-un avion militar, vrăbiuţa dispărând imediat şi producând mare agitaţie. Avionul a fost ulterior dezasamblat pentru a găsi vrăbiuţa buclucaşă, iar el a fost pedepsit cu severitate pentru fapta sa. 

După 5 ani, militarul a părăsit armata şi a intrat să lucreze într-o fabrică, sarcina lui fiind să supravegheze pompele hidraulice. După câţiva ani, când a aflat că editurile plătesc bine operele noi, a început să trimită poeziile lui redacţiilor din toată ţara. După numeroase eşecuri, una din poeziile sale a fost, în fine, publicată în Fenshui, o revistă din provincia Shanxi, ceea ce l-a încurajat să continue să scrie până când a devenit redactor pentru o revistă din Beijing.

În 1984, operele lui Zheng au apărut în multe ziare şi reviste. Când scriitorului i-a fost refuzată cererea de creştere a remuneraţiei, Zheng a început să se gândească la înfiinţarea unei noi reviste dedicate numai operelor lui. Revista s-a numit în cele din urmă "Împăratul basmelor" şi prima ediţie a acesteia a văzut lumina tiparului în 1984, Zheng fiind singurul redactor. „Împăratul basmelor" era atunci unica revistă din China cu un singur redactor.

Revista pentru copii pe care Zheng a înfiinţat-o a fost publicată timp de 19 ani. În perioada sa de vîrf, a avut un tiraj lunar de 1 milion de exemplare. Prin intermediul acestei reviste, copiii din China au făcut cunoştinţă cu personaje precum Pipi Lu, Lu Xixi, şobolanii Şuk şi Beta etc. Acum, basmele lui Zheng continuă să atragă atenţia a milioane de copii, dat şi a adulţilor.

Pentru cineva dornic să scrie, care este cartea care l-a influenţat cel mai mult? "Cartea cea mai folositoare pentru mine este Dicţionarul Limbii Chineze Moderne, de la care am învăţat multe cuvinte. Părinţii nu trebuie să se supere pe copii pentru greşeli caligrafice, pentru că asemenea greşeli nu-i vor opri să devină buni scriitor în viitor", a spus Zheng.

Când fiul lui a absolvit de la şcoala primară, scriitorul a hotărât să nu-şi trimită fiul la liceu, ci acesta să primească educaţie acasă, citind manual scris de Zheng, care include cunoştinţe de istorie, filozofie, ştiinţe politică, finanţe şi multe alte domenii pe care el consideră folositoare.

"Educaţia şcolară are tendinţa de a face complicate şi greu de înţeles lucrurile simple. Ce vreau să fac este să-i învăţ pe copiii noştri principiile esenţiale de viaţă şi metoda de a rezolva problemele".

Scriitorului îi place să fie singur şi refuză să facă parte din vreun cerc literar sau din vreo asociaţie a scriitorilor din ţară. Pentru el, imaginaţia lui funcţionează perfect în propria sa lume.

Vorbind despre succesul lui, el a spus: "Chiar oamenii care fac curăţenie pe stradă pot scrie basme. Ei pot şi crea opere mai bune decât mine. Problema este că nimeni nu-i încurajează să facă aşa ceva. Lucrul esenţial după care oamenii fug este aprecierea din partea altora. Aceasta decide în mare parte succesul sau eşecul cuiva", a conchis Zheng.