(sunt 1)

Turiştii care vin pentru prima dată în Tibet sunt atraşi fără îndoială de peisajele naturale inedite. Aici cerul este albastru, iar norii albi sunt la o altitudine foarte joasă. Munţii înzăpeziţi seamănă cu nişte zeiţe sfinte. Lacurile de la poalele munţilor sunt ca nişte oglinzi netede uriaşe. Dar, pe lîngă acestea, viaţa şi cultura tibetană sunt încă şi mai atrăgătoare.

(sunet 2)

Dis- de-dimineaţă, cînd soarele abia răsare, vă puteţi trezi în zumzăitul unui stup de albine, care vine din îndepărtare, se apropie şi iar se îndepărtează încetul cu încetul. Dacă deschideţi fereastra, puteţi afla că nu este vorba de stupi de albine, ci de un grup de tibetani, bărbaţi şi femei de diferite vîrste care mărşăluiesc cîntîndu-şi scripturile.

Aceştia sunt adepţii budismului tibetan. In Tibet marea majoritate a cetăţenilor sunt adepţi ai acestei religii. Budismul a început să pătrundă în secolul al 7-lea în Tibet din alte regiuni ale Chinei, din Nepal şi India. Contopindu-se cu religia Bon, o religie autohtonă din Tibet, acesta a generat budismul tibetan (sau lamaismul), o importantă ramură a budismului, care a devenit cea mai importantă religie practicată în această regiune cunoscută drept „Acoperişul Lumii".

(sunet 3)

Domnul Zhang Xiaoping, în vârsta de peste 60 de ani, jurnalist al unui ziar din Beijing, a fost de 17 ori în Tibet. Cea mai lungă şedere a lui a fost de 6 ani. El şi-a lăsat urmele paşilor în multe localităţi ale Tibetului şi cu ani în urmă s-a căsătorit cu o tibetană.

(sunet 4, domnul Zhang)

„Pentru mine, Tibetul înseamnă o enciclopedie infinită, care înfăţişează o lume policromă, plină de lumina soarelui, de vitalitate şi dinamism. Ceea ce mă impresionează cel mai mult sunt respectul şi fidelitatea tibetanilor faţă de cer, de pămînt şi de natură."

Acum 3 ani, cînd am ajuns pentru prima dată în Tibet, am fost ameţit de frumuseţea naturii şi de cultura tibetană. Era în luna august. Am nimerit la Festivalul „Sărbătoarea Fructelor"- o sărăbătoare a recoltei în Tibet. Intr-o localitate de izvor al naţiunii tibetane, din sudul Tibetului, ţăranii şi păstorii erau copleşiţi de bucuria recoltei.

(sunet 5)

Ceea ce ascultaţi acum este un fragment din dramatizarea „Povestii regelui Gesar", care este cea mai cunoscută epopee a naţiunii tibetane şi totodată cea mai lungă epopee din lume. Se spune că Gesar a fost un zeu ceresc. Pentru a potoli diavolii de pe Pămînt, a venit în lumea muritorilor. El era curajos, avea puteri magice şi trăia împreună cu populaţia ca peştele în apă. După ce şi-a îndeplinit misiunea, s-a întors în lumea cerească. In utlimele decenii, guvernul chinez a alocat mari fonduri pentru editarea acestei epopei, salvînd acest bun al patrimoniului cultural universal.

Lui Wandui care locuieşte din copilărie lîngă palatul Potala din Lhasa, capitala regiunii Tibet, îi place să scrie versuri. Despre epopeea „Povestea regelui Gesar", el a spus:

(sunet 6)

„Povestea regelui Gesar" reprezintă o enciclopedie a naţiunii tibetane. Multe fragmente sunt realizate în forma cîntecelor populare îndrăgite de tibetani. Epopeea înfăţişează ritualuri religioase, organizarea militară, datinile, obiceiurile şi sistemul căsătoriei. „Povestea regelui Gesar" a fost tradus în limbile rusă, engleză, franceză, hindi şi mongolă, fiind cunoscută în numeroase ţări ale lumii.

(sunet 8)

Pentru a cunoaşte mai bine viaţa multicoloră a populaţiei tibetane, ar fi bine să participaţi la „Sărbătoarea Iaurtului", care cade la începutul lui iulie, după calendarul tibetan, adică în ultima decadă a lui august sau începutul lui septembrie conform calendarului internaţional. In preajma acestei sărăbători, în regiunile rurale, actorii prezintă creaţii de operă tibetană, care are o istorie de câteva sute de ani. Spectatorii admiră piesele şi consumă iaurt.

Domnul Pasanluobu, directorul Institutului de Cercetări ale Etniilor al Academiei de Stiinţe Sociale din Tibet ne-a spus:

(sunet 8)

„Cultura tibetană are o istorie lungă. Ea reprezintă o perlă a tezaurului cultural al naţiunii chineze. Pe lîngă cultura religiei Bon, şi cultura religiei budiste, folclorul tibetan este foate bogat şi variat. Piesele de teatru, cîntecele populare şi desenele nu-şi găsesc pereche în lume. Schimburile între cultura tibetană şi alte culturi au fost frecvente de-a lungul istoriei, fiind reflectate şi de numeroase fresce din Tibet.

-Luo Dongquan