  Stimaţi ascultători, la microfon Lin Ting. În general căsătoria este un mare eveniment îmbucurător în viaţa unui om, în timp ce moartea reprezintă o durere pentru cei din familie. Însă pentru populaţia de etnie Tujia, care locuieşte în Munţii Daba şi Wulingshan din centrul şi vestul Chinei lucrurile stau invers. În concepţia lor, când o fată se mărită este ceva de plâns, pentru că îşi va părăsi casa părintească şi se va despărţi de cei dragi, iar când cineva moare înseamnă că acesta a parcurs cu bine toate etapele vieţii. Familia acestuia, prietenii şi vecinii îl vor conduce pe ultimul drum, dansând şi cântând. În rubrica noastră de astăzi vă vom vorbi despre obiceiurile minorităţii naţionale Tujia legate de nuntă şi de ceremonia funerară.
( sunet 1)
Dragi prieteni, ceea ce ascultaţi este o înregistrare despre cum o familie de naţionalitate Tujia conduce pe cel drag pe ultimul drum dansând şi cântând. Concepţia lor de viaţă şi moarte este cu totul deosebită. În satele populate de minoritatea Tujia există obiceiul ca la auzul cântării cu Sona un instrument muzical tradiţional de suflat şi tobă, toată lumea să meargă imediat la familia respectivă ştiind că cineva a trecut în lumea cealaltă. În sala de doliu, vrăjitorii, ţinând în mână un instrument muzical, cântă sub îndrumarea celui mai vârstnic dintre ei. Participanţii la funeralii cântă şi dansează în ritmul muzicii. Ceremonia funerară la etnia Tujia este un simbol al bunelor relaţii între vecini. Versurile acestor cântece sună cam aşa: Indiferent dacă eşti împărat, rege, funcţionar sau om de rând, tot vei fi îngropat într-o zi." Melodiile acestor cântece sunt variate, însă toate sunt ritmate.
( sunet 2)
Dragi prieteni, ceea ce ascultaţi acum este ceea ce cântă mireasa la nunta sa. În comparaţie cu ceremonie funerară, atmosfera nunţii are o nuanţă de tristeţe. Conform tradiţiei, înainte de nuntă, fata trebuie să cânte plângând cel puţin 7 zile, uneori chiar o lună, pentru a-şi exprima tristeţea cauzată de despărţire. În concepţia populaţiei de etnie Tujia, cu cât mai mult poate plânge fata, cu atât se îmbogăţeşte mai repede. Fetele care ştiu bine aceste cântece şi pot cânta cât se poate de lung sunt considerate talentate şi cu calităţi. Cele slabe în această privinţă vor fi jignite şi batjocorite. De aceea, fetele de naţionalitate Tujia învaţă de mici aceste cântece. La început plânsul este intermitent, numai la venirea rudelor şi sătenilor care aduc cadouri, ca un semn de mulţumire pentru cadoul primit. Iar în noaptea spre ziua nunţii, când plânsul din cântece ajunge în toi, părinţii fetei invită alte 9 fete să stea împreună cu fiica lor. Cele 10 fete vor sta în jurul unei mese şi vor cânta plângând toată noaptea. Versurile acestor cântece sunt nişte creaţii improvizate care exprimă recunoştinţa faţă de părinţi. Acesta este un ritual al nunţii la Tujia. Aici cântecele pentru plânsul la nuntă au devenit o formă specială de artă. Odată cu dezvoltarea societăţii şi acest vechi obicei a căpătat o nouă concepţie. Acum fetele de etnie Tujia nu mai plâng cu adevărat ca înainte, ci pun o casetă cu astfel de cântece, care se găseşte pe piaţă. Astfel se pot auzi aceste cântece câte zile doreşte, fără a mai afecta sănătatea viitoarei mirese. Deşi nunta nu mai apare aşa de solemnă şi tristă, căsătoria la minoritatea Tujia rămâne tot liberă. Tinerii de naţionalitate Tujia îşi exprimă afecţiunea şi dragostea tot prin cântece şi dasuri.
(sunet 4)
Obiceiurile etniei Tujia legate de nuntă şi ceremonie funerară de acum peste 2000 de ani vor fi păstrate şi dezvoltate de urmaşii lor şi suntem convinşi că vor fi create şi noi forme de exprimare a sentimentelor lor.
Dragi prieteni, din cauza spaţiului limitat, ne vom opri astăzi aici. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin Ting vă spune La revedere" peste săptămâna viitoare.
|
