„Flori de dimineaţă culese în amurg", „Vântul cald" şi altele. Dintre acestea, Nuvela „Povestea lui A. Q.", publicată în decembrie 1921, constituie o capodoperă nemuritoare din istoria literaturii moderne a Chinei. În august 1926, din cauza atitudinii sale de susţinere a mişcării patriotice a studenţimii din Beijing, Lu Xun a fost ameninţat de presiunea poliţienească a guvernului militarist, fiind obligat să plece în oraşul Xiamen, unde devine decanul facultăţii de limba şi literatura chineză a Universităţii din localitate. În ianuarie anul următor, el a sosit la Guangzhou, centrul revoluţiei din vremea aceea, fiind numit în funcţia de prorector al Universităţii Sun Yat Sen, urmând ca peste o jumătate de an să plece şi să se stabilească în Shanghai. Începând din 1930, Lu Xun a aderat la Liga Mişcării pentru Libertate, Uniunea Scriitorilor de Stânga şi Liga pentru Garantarea Drepturilor Cetăţeneşti din China, opunându-se ferm dominaţiei dictatoriale şi persecuţiei politice a guvernului gomindanist. În anii 1927 – 1936, Lu Xun a scos cartea „Vechi povestiri repovestite", iar eseurile, pamfletele şi alte genuri literare scrise în această perioadă sunt reunite în „Nimic mai mult", „Limbaj amestecat", „Tratatul despre pseudo-libertate", „Literatura de dantelă" şi multe alte volume.

În toată viaţa sa, Lu Xun a adus contribuţii uriaşe la dezvoltarea culturii chineze. A condus şi sprijinit „Societatea Weiming", „Societatea

Florilor de Dimineaţă", şi alte cercuri literare, a coordonat activitatea de redactare şi tipărire a mai multor periodice, precum „Câmpie cu vegetaţie luxureantă", „Torentul", „Încolţire", „Traduceri"; a îngrijit cu căldură şi a îndrumat cu entuziasm pe autorii tineri, şi-a consacrat energia traducerii unui mare număr de opere literare progresiste şi prezentării multor opere de pictură şi gravură din străinătate şi a colecţionat, cercetat şi recapitulat multe lucrări din literatura clasică chinezească.

Din cauza tuberculozei pulmonare, Lu Xun a încetat din viaţă la 19 octombrie 1936 în Shanghai şi a fost înmormântat în cimitirul universal Hongqiao. Zeci de mii de locuitori din această metropolă au participat la funeraliile, conducându-l pe ultimul drum pe acest titan al literaturii chineze moderne. În 1956, corpul neînsufleţit al lui Lu Xun a fost deshumat şi înmormântat în Parcul Hongkou. Preşedintele Mao Zedong a scris personal inscripţia pe piatra de mormânt a lui Lu Xun.

După proclamarea Republicii Populare Chineze, creaţiile literare ale lui Lu Xun au fost editate şi reeditate de mai multe ori în „Lu Xun, Opere complete" (16 volume), „Lu Xun , Opere traduse" (10 volume), „Lu Xun, Jurnale" (2 volume), „Lu Xun, Corespondenţe" Zeci de povestiri, pamflete, poeme şi poeme în proză ale sale sunt incluse în manuale pentru şcoli generale şi licee. Povestirile „Dar de Anul Nou" şi „Doftorie",

nuvela „Povestea lui A.Q." au fost ecranizate. La Beijing, Shanghai, Shaoxing, Guangzhou, Xiamen şi alte localităţi au fost înfiinţate case memoriale ale lui Lu Xun.

Despre marea viaţă, personalitate, creaţie şi contribuţie a lui Lu Xun s-au scris tomuri întregi. Dar cea mai autentică apreciere i-a dat-o Mao Zedong, defunctul conducător al Chinei Noi. În lucrarea sa „Despre Noua democraţie", Mao Zedong scria: „Lu Xun a fost cârmaciul revoluţiei culturale din China. El n-a fost numai un mare scriitor, ci şi un mare gânditor şi un mare revoluţionar. Lu Xun a fost un om dintr-o bucată; el nu avea nici umbră de supunere de rob şi de linguşire, şi tocmai aceasta este o foarte preţioasă calitate pentru oamenii din ţările coloniale şi semicoloniale. Lu Xun a fost cel mai drept, cel mai îndrăzneţ, cel mai hotărât, cel mai devotat, cel mai înflăcărat şi până atunci fără seamăn erou naţional care, reprezentând majoritatea poporului, a atacat poziţiile duşmanului pe frontul culturii. Linia de orientare a lui Lu Xun este linia de orientare a noii culturi a poporului chinez."