Gălăgia din oraşul cu clădiri înalte şi şirurile fără sfârşit de maşini ne sufocă. Pentru relaxare, în concediu, am făcut o excursie în parcul forestier de stat Yushe din Liupanshui, provincia Guizhou, sud-vestul Chinei. Frumuseţea nealterată a naturii de acolo m-a întors parcă în lumea strămoşilor. În ediţia de astăzi a rubricii noastre, aş vrea să vă vorbesc despre ce am văzut şi am simţit în timpul excursiei.

Lumea spune că în provincia Guizhou, vremea bună nu ţine mai mult de 3 zile. În ziua plecării în excursie, la 6 când m-am sculat, pe cer erau doar nori subţiri. Dar la 8, când am părăsit hotelul, se adunaseră mulţi nori şi mirosea a ploaie. De la Guizhou, capitala provinciei, până la parcul forestier de stat Yushe, am mers două ore cu maşina. Când am ajuns la destinaţie, bucurie mare: au dispărut norii şi este soare.

Am intrat în parc şi pe o cărare pavată cu pietriş. În drum spre interior am lăsat în spate brazi şi pini înalţi de zeci de metri. Era la începutul primăverii. Pădurea era acoperită de un voal subţire din mugurii fragezi de pe crengile copacilor. În ceaţa diafană ce pluteşte între arbori, parcul era dominat de o linişte odihnitoare. În această pădure imensă, auzeam pe lângă cântatul păsărilor, zumzetul insectelor şi susurul apei curgătoare, chiar şi fâşâitul târâtoarelor.

În afară de drumuri pentru vizitatori şi pavilioane de odihnă, nu se vede aproape nici o urmă a intervenţiei omului în parc. Ghidul nostru, domnişoara Kong Xuemei, ne-a povestit că parcul forestier de stat Yushe ocupă o suprafaţă de 24 kilometri pătraţi. A fost înfiinţat pe baza unei ferme silvice şi a început să se deschdă turiştilor abia în 2002. La construirea parcului au fost tăiaţi foarte puţini arbori şi aceasta exclusiv pentru amenajarea unor drumuri. În parc nu se găseşte nici un local de distracţie, nici o unitate comercială. Până şi lăzile de gunoi au fost făcute din rădăcini rămase de la tăierea coapcilor. Deci, înfăţişarea originală a pădurii a fost conservată cu eforturi maxime.

În parcul forestier Yushe, între punctul cel mai înalt şi cota minimă există o diferenţă de nivel de 800 m. Cărările şerpuitoare sunt amenajate de multe ori pe povârnişuri de munte sau pe lângă prăpăstii, şi au o lăţime foarte mică. Uneori pe cărări se mai întâlnesc stânci mari. În timpul vizitei, turiştii sunt nevoiţi în unele locuri să se caţăre pe stânci, în altele să înainteze de-a buşilea.

În parc este un punct de trecere numit „Tristeţea omului gras". În mijlocul drumului, se află o stâncă uriaşă. Între ea şi prăpastie este un spaţiu mic, lat de câteva zeci de centimetri. Ca să-ţi continui drumul, trebuie să faci fiecare pas cu mare atenţie, lipindu-te de stâncă. Mă consider subţire. După ce am trecut, tot mi-a rămas pe haine o dungă de nisip.

Turiştii atenţi pot observa că drumul pe care am mers prin parcul forestier Yushe este în prima porţiune pavat cu piertriş. Apoi, porţiunea de pe pante este acoperită cu scânduri, şi la coborâre, se găseşte o porţiune pavată cu plăci de piatră.

La o cotitură de drum, m-am trezit în faţa unui mic pavilion. În timpul repauzului în pavilion, domnişoara Kong Xuemei ne-a spus că în aprilie şi mai, muntele din faţă este acoperit de flori în toate culorile: cele albe de magnolie seamănă cu zăpada, cele roşii de azalee, cu focul. Când vremea este bună, vezi cum ondulează valurile de flori multicolore în briza montană şi ţi-e greu să te desparţi de natura aşa de frumoasă de aici.

Deşi n-am văzut flori de magnolie cu petalele larg deschise, mă bucură foarte mult faptul că am văzut aici unele plante rare aflate pe cale de dispariţie.

Domnişoara Kong mi-a spus că vizita se termină la următoarea trecătoare. Surprinzător! N-am văzut în apropiere nici un semn şi nici o construcţie care sugerează turiştilor că vizita se aproprie de sfîrşit. Probabil, aşa a vrut proiectantul, să se realizeze o omogenitate între construcţiile umane şi mediul natural.

Cu gândul aiurea şi din neatenţie, un spin mi-a agăţat mâna şi mi-a zgâriat dosul palmei.dosul unei palme. Dna.Jia Lan care călătorea împreună cu mine s-a amuzat spunând că planta nu vrea să mă lase să plec şi că parcul Yushe vrea să stăm mai mult aici.

Am părăsit parcul cu râsete deşi n-aş vrea să mă întorc aşa de repede în oraşul meu gălăgios. Dacă aveţi timp, vă sfătuiesc să vizitaţi şi parcul forestier de stat Yushe din provincia Guizhou în sud-vestul Chinei.