Lijiang se situează în bazinul cursului superior al râului Jinsha, un important afluent al fluviului Yangtzi, la o altitudine de 2 400 metri deasupra nivelului mării, fiind reşedinţa judeţului autonom care poartă acelaşi nume şi o localitate cu istorie milenară, cu vechi tradiţii culturale şi cu fromoase peisaje naturale.

Istoricii spun că în vremuri străvechi, trăiau aici urmaşii etniei Qiang care au primit mai târziu denumirea naxi. De-a lungul secolelor, populaţia autohtonă a muncit cu hărnicie şi şi-a ridicat locuinţe frumoase pe meleagurile natale.

Lijiang se găseşte la răscrucea drumurilor ce duc spre provinciile Yunnan şi Sichuan şi regiunea Tibet. Din această cauză, în antichitate, comerţul a fost foarte dezvoltat aici. Oraşul Lijiang s-a întemeiat la sfârşitul dinastiei Song sau la începutul dinastiei Yuan (în secolul al 13-lea e.n.). Ulterior, timp de 5 secole, a fost tot timpul sub dominaţia conducătorilor de etnie naxi desemnaţi de guvernul central. La începutul secolului al 17-lea, populaţia acestei localităţi era de câteva mii.

La nord de Lijiang, se găsesc munţii Yulong cu piscuri înalte şi vreme schimbătoare. Yulong înseamnă în limba chinez㠄dragonul argintiu". Munţii din apropierea oraşului Lijiang poartă acest nume din cauză că piscurile lor înalte sunt acoperite în toate anotimpurile de zăpadă. Cu bogate resurse hidrologice, munţii Yulong au devenit cunoscuţi ca „o importantă rezervaţie a faunei şi florei" şi un uriaş rezervor de apă

Toate străzile vechi sunt pavate cu pietriş multicolor. Pretutindeni se găsesc râuri şi canale cu apa din izvorul Yuquan curgând liniştit în faţa sau în spatele caselor şi trecând uneori chiar pe sub zidul caselor.

De-a lungul secolelor, apa s-a păstrat curată şi limpede. Apa de la izvor este foarte pură şi bună de băut.

Casele din Lijiang sunt de obicei construite din cărămizi, lemn şi argilă, în stilurile naţionalităţilor han, bai şi tibetană. Au curţi pavate cu pietriş sau cărămizi. Multe uşi şi rame ale ferestrelor sunt gravate cu motive florale sau păsări.

Populaţia naxi din Lijiang a acordat dintotdeauna o mare atenţie culturii. Mulţi se pricep să compună versuri, să picteze şi să cînte la instrumente muzicale La manifestările festive, localnicii cântă şi danseză zi şi noapte. Multe piese muzicale create de ei sunt cunoscute în întrega ţară. Orchestra de muzică populară naxi din Lijiang a făcut turnee în mai multe ţări europene, bucurându-se de o caldă apreciere din partea publicului spectator. Majoritatea membrilor orchestrei sunt bătrâni de peste 70 de ani şi din acest motiv, orchestra a primit şi titlul de onoare „Orchestra longevivilor"

În 15 temple budiste din vechiul oraş şi din împrejurimi se găsec picturile murale Lijinag de faimă mondială. Majoritatea acestora sunt din ultimele dinastii feudale chineze Ming şi Qing şi au teme religioase. De remarcat că în templul Dabaoji din satul Basha, se găseşte o pictură murală de mare dimensiune pe care sunt desenate o sută de figuri ale lui Buddha şi ale călugărilor daoişti, care redau specificul culturii religioase al etniei naxi.

Hieroglifele Dongba care s-au păstrat până în ziua de astăzi sunt singurele hieroglife vii în lume. Strămoşii etniei naxi le-au folosit pentru consemnarea canoanelor religiei Dongba. La ora actuală, în biblioteci şi muzee din China şi unele ţări europene, se găsesc peste 20 000 de volume din antichitate scrise cu hieroglife Dongba care consemnează istoria milenară şi cultura strălucită a naţionalităţii naxi. Dintre acestea, notele muzicale pentru zeci de dansuri antice Dongba au o valoare extraoradinară. Canoanele Dongba apreciate ca „enciclopedia etniei naxi" au un mare rol pentru cercetarea istoriei şi culturii acestei etnii.