China este o ţară multinaţională, în care locuiesc în armonie naţionalitatea Han şi alte 55 de minorităţi naţionale. Acestea sunt: minorităţile mongolă, Hui, tibetană, Uygură, Miao, Yi, Zhuang, Buyi, Coreeană, Man, Dong, Yao, Bai, Tujia. Hani, Kazahă, Dai, Li, Lisu, Wa, She, Gaoshan, Lahu, Shui, Dongxiang, Naxi, Jingpo, Keerkezi, Tu, Dawuer, Mulao, Qiang, Bulang, Sala, Maonan, Yilao Xibo, Achang, Pumi, Tadjikă, Nu, Uzbekă, rusă, Ewenke, Dehang, Baoan, Yugu?Jing, Tataer, Dulong, Kelunchun, Hezh?Menba, Luoba şi Jinuo. Pănâ în anul 1998 au fost înfiinţate 155 de autonomii naţionale - dintre care 5 regiuni autonome, 30 de districte autonome şi 120 de judeţe autonome - şi 1.256 de sate etnice, cu o suprafaţă de totală de 6 469 500 kmp ce reprezintă 64,3% din suprafaţa ţării. Din cele 55 de minorităţi naţionale, 44 şi-au înfiinţat organe autonome, populaţia celor 44 de minorităţi reprezentând 75% din numărul total al populaţiei minoritare din China.

Conform rezultatului celui de-al 4-lea recensământ efectuat în anul 1990, populaţia minorităţilor naţionale din ţara noastră ocupă 8,04% din populaţia totală ţării, în timp ce populaţia naţionalităţii Han reprezintă 91,96% din total. Potrivit unui sondaj efectuat pe un eşantion de 1% din populaţia ţării din anul 1995, din cei peste 1,2 miliarde chinezi, 108.460. 000 sunt de naţionalităţi minoritare, ceea ce reprezentă 8,98% din populaţia ţării, însemnând o creştere de 0,94 de procente în comparaţie cu anul 1990.

Deşi minorităţile naţionale din China au o populaţie relativ mică, răspândirea teritorială a lor este foarte largă. Aproape în toate provinciile, regiunile autonome şi municipiile direct subordonate locuiesc minorităţi naţionale. În fiecare din majoritatea judeţelor chineze locuiesc cel puţin două minorităţi naţionale. În prezent principalele regiuni populate de minorităţi naţionale sunt: regiunile autonome Mongolia Interioară, Xinjiang, Guangxi, Tibet şi provinciile Yunnan, Guizhou, Qinghai, Sichuan, Gansu, Liaoning, Jilin, Hunan, Hubei, Hainan şi Taiwan.

În afară de minorităţile Hui şi Man, care folosesc limba chineză, restul de 53 de minorităţi au limbile lor proprii, dintre care 21 au şi o formă scrisă a propriei limbi. Toate minorităţile din China beneficiază de drepturi egale, indiferent de numărul populaţiei, nivelul de dezvoltare socială şi economică, datini şi obiceiuri şi credinţa religioasă. Relaţiile între ele sunt armonioase, amicale, de întrajutorare şi colaborare.