Taijiquan, arta dansului de viață lungă

Cel care a pus bazele “stilului vechi de taijiquan” este Chen Changxing (1771 – 1853), a 14-a generatie a familiei Chen. El a fost mai bine de 10 ani gardian al convoaielor cu bunuri de preț. Se spune că întotdeauna livrările sale erau sigure pentru că bandiții locali erau intimidați de abilitățile lui marțiale. Despre el se povestește că în timp ce urmărea o piesă de teatru și se afla în picioare chiar lângă scenă, a fost îmbrâncit și împins de cei care doreau să fie și ei cât mai aproape de scenă. Oamenii au rămas surprinși atunci când și-au dat seama că Chen Changxing îi respingea în mod natural, așa cum apa se scurge de pe o piatră. De aceea l-au numit “cel stabil ca un obelisc”. Primul discipol al său care a început să predea în afara satului Chenjiagou, inclusiv la Beijing, contribuind la răspândirea stilului Chen în China, a fost Chen Zhaopi. Se povesteste ca în Beijing a fost nevoit să răspundă mai multor provocări și, în cele 17 zile cât au durat luptele, nu a pierdut niciuna. În plus, era un om admirat pentru noblețea sa morală și pentru spiritul său neobosit cu care transmitea învățătura Taijiquan. Unul dintre discipolii săi de la Beijing a fost chiar Maestrul Yang Songquan, nepotul său din partea fiicei, cel care l-a îngrijit până în ultima zi. (Nina F. Gherman, Traducere Li Xin)