Dragi prieteni, oraşul Beijing a fost capitala ţării timp de peste 850 de ani. Astăzi în Beijing, pe lângă bulevardele largi pe ale căror margini se ridică clădiri înalte, se găsesc şi numeroase străduţe, numite „uliţe", unde trăiesc locuitorii care s-au născut şi au crescut în zonă şi pe care îi considerăm vechi localnici ai Beijingului. În ediţia noastră de astăzi vă prezentăm viaţa a două familii de acest gen.

Familia domnului Song Lianbao, în vârstă de 70 de ani, trăieşte în imediata vecinătate a Templului Yonghe, renumit lăcaş budist din capitală. Ei stau într-o curte mărginită de trei case. Bunicul Song ne-a spus că a locuit aici de când avea 4 luni. El şi soţia sa sunt amândoi de loc din Beijing şi şi-au păstrat unele obiceiuri vechi. De exemplu, consumul de lapte de soia. Dl. Song a spus colegului nostru că laptele de soia este o băutură specifică Beijingului şi că în ciuda gustului său acru, vechilor locuitori le place să-l bea.

( sunet 1 ) „ Laptele de soia este bun la gust. Locuitorii din alte părţi nu beau aşa ceva, dar nouă, beijinghezilor, ne place să-l bem. Gustul laptelui de soia este bun tocmai dacă este acru."

Dl. Song a afirmat că în trecut vânzătorii de lapte de soia mergeau cu un cărucior împins pe uliţe, strigând „Lapte de soia dulce-acrişor !" Acum sunt foarte puţini asemenea comercianţi care vin cu produse la poartă şi, dacă vrei să bei lapte de soia, trebuie să îl cumperi de regulă de la magazin.

Un alt hobby al vechilor locuitori din Beijing îl constituie creşterea de animale de companie, între care şi porumbeii. Familia domnului Song îngrijeşte peste 40 de păsări. Nu e vorba de porumbei oarecare, căci toţi sunt înmatriculaţi la Asociaţia Beijing pentru Porumbei Călători şi au câştigat de multe ori premii în concursurile pentru porumbeii mesageri de la Beijing. Dl. Song ne-a informat că pentru prevenirea gripei aviare, el şi-a vaccinat păsările, întreţinând zilnic curăţenia cuştilor acestora.

Au trecut zeci de ani. Locul şi zidul roşu al Templului Yonghe au rămas aceleaşi, dar viaţa bunicului Song a cunoscut o mare schimbare. Deşi locuieşte într-o casă veche, dispune de nu tocmai puţine aparate eletrocasnice, între care un televizor color, un frigider, aparat de aer condiţionat, cuptor cu microunde ş.a.

Dragi prieteni, o altă familie de vechi beijinghezi pe care o vom vizita este familia doamnei Na. Dumneaei are 72 de ani şi locuieşte într-o curte pătrată tradiţional㠖 veche construcţie tipică din capitală. Asemenea curţi pătrate cu locuinţe şi-au făcut apariţia în secolul 12. Majoritatea lor are o distribuţie ordonată, un spaţiu mare şi luminos, creând o senzaţie de tihnă şi confort. Un renumit scriitor a comparat curtea pătrată cu „o cutie". Dar „cutia" în care locuieşte doamna Na nu este una banală, ci prima curte care a primit placheta acordată de municipalitatea Beijing pentru o incintă protejată cu prioritate. Doamnei Na, care locuieşte în zonă de peste 40 de ani, îi place foarte mult viaţa din curtea sa. Ea a afirmat că aici locuiesc 6 familii, care întreţin relaţii foarte bune, ca într-o mare familie.

( sunet 3 ) „Cred că locuim mai bine într-o curte tradiţională decât într-un bloc. De ce ? Pentru că în această curte, când te scoli dimineaţa, se scoală şi ceilalţii, la fel ca într-o familie mare. Iar când o familie întâmpină vreo problemă, celelalte sar în ajutor şi problema se rezolvă uşor."

Doamna Na este de origine manciuriană. Locuitorii de etnie manciuriană reprezintă o pondere nu tocmai mică din populaţia capitalei, deoarece ultima dinastie feudală chinez㠖 Qing – a fost de origine maciuriană, iar capitala era la Beijing. Doamna Na ne-a spus că manciurienii sunt foarte atenţi la unele reguli vechi. În zile de sărbătoare rudele şi prietenii se vizitează reciproc; în timpul Sărbătorii Primăverii copiii trebuie să vină cu toţii la cei vârstnici acasă şi împreună cu aceştia stau de veghe în noaptea de revelion.

După calendarul tradiţional chinezesc, anul acesta este anul maimuţei, zodia doamnei Na. Potrivit obiceiului, copiii doamnei Na i-au cumpărat un cordon roşu ce simbolizează noroc şi fericire. Dis-de-dimineaţă în prima zi a Anului Nou, nepoata cea mai mică a legat cordonul roşu la brâul bunicii Na, protejând-o de necazuri şi dezastre.

Dragi prieteni, prin vechii locuitori din Beijing, precum doamna Na şi domnul Song, putem observa numeroase obiceiuri tradiţionale bine păstrate, care, la fel cu multe construcţii străvechi bine conservate din Beijing, au o solidă tradiţie culturală precum şi urme de istorie. Dar o dată cu dezvoltarea economică şi socială necontenită, o nouă generaţie de locuitori din curţile pătrate iau distanţă faţă de aceste datini. Ritmul vieţii acestora s-a accelerat şi nu mai obişnuiesc să bea lapte de soia. Însă noua generaţie de locuitori din Beijing a moştenit concepţia vechilor locuitori ai capitalei în privinţa multor aspecte ale vieţii, cum ar fi respectul faţă de cultura veche, dragostea şi preocuparea faţă de oamenii şi lucrurile din jurul lor.

Când colegul nostru şi-a luat rămas bun de la doamna Na ieşind pe stradă, chioşcurile de ziare atrăgeau o mulţime de oameni. Câţiva vârstici citeau cotidienele de seară aşezaţi la marginea străzii, pe când câţiva tineri se opriseră din mers pentru a cumpăra ziare. Cu multă vreme în urmă locuitorii din Beijing manifestau un mare interes pentru evenimentele produse în viaţa de zi cu zi. Pentru aceştia, fie vechi fie noi, astfel de tradiţie se va perpetua prin străzile şi uliţele acestei metropole.