Pe pagina noastră de web, postăm fotografii cu hotelul, barul şi restaurantul nostru. Avem foarte mulţi oaspeţi care revin mereu. Asta pentru că avem camere cu vedere la mare. Hotelul nostru are o poziţie foarte bună, cu o panoramă largă a mării. Toate camerele de la noi au balcoane de unde poţi admira peisajele de pe insulă. În viitor, poate o să am şi un iaht. Vrem să dezvoltăm servicii de lux.

Tian Hong ne povesteşte că cea mai mare plăcere a lui nu este să câştige bani, ci să se bucure de viaţa de pe insule.

- Sunt foarte bucuros să trăiesc şi să muncesc aici. În fiecare zi, poţi ieşi la pescuit, poţi înota, te poţi plimba cu căţelul, poţi cultiva legume şi chiar poţi creşte găini. M-am născut şi am crescut în Shanghai, eram adaptat la viaţa din metropolă. Dar îmi place aici. Autorităţile locale ne sprijină. Ne-au oferit credite cu dobânzi mici. Îmi place să fac excursii. Mulţi prieteni ne invidiază pentru viaţa noastră din acest paradis.

Din punctul meu de vedere, trebuie să fie limitat numărul turiştilor. În caz contrar, va fi afectat mediul înconjurător de pe insulă.

- De ce aţi numit hotelul Portul de piatră?

- Am numit hotelul Portul de piatră, pentru că port înseamnă un loc de staţionare, de odihnă. Aş vrea ca turiştii să se odihnească aici, să se bucure de viaţa de pe mare şi să fie liniştiţi sufleteşte. Aici, am timp să mă gândesc la multe lucruri, în Shanghai nu aveam timp. Aici, aerul e mereu proaspăt ...

Într-adevăr, peisajele mirifice şi idilice m-au impresionat. Minunatele plaje, apele adânci, clare şi albastre sau de culoarea jadului, peşterile de la malul mării, apusurile şi răsăriturile magice, mediul ospitalier, atmosfera relaxată şi cultura de aici fac din insulele Dongji cel mai frumos tablou pe care un pictor l-ar fi putut realiza vreodată sau cea mai frumoasă poezie pe care un poet ar fi putut să o scrie vreodată. De câte ori nu am visat că trăiesc pe o astfel de insulă paradisiacă. Închei acest articol, cu aforismul lui Valeriu Butulescu: "Îmi doresc o insulă pustie, în centrul capitalei". Da, aşa este. (Felicia Nina Gherman)