Cu toate acestea, vechiul mod de gândire s-ar putea să continue să mai aibă influenţe asupra diplomaţiei chineze. Un exemplu bun este relaţia cu Japonia. Unii au suprasolicitat importanţa comerţului în cadrul relaţiei, în timp ce alţii au exagerat efectele negative asupra Chinei, în cazul în care relaţia se înrăutăţeşte.

Ambele puncte de vedere susţin menţinerea unei cooperări economice puternice cu Japonia, în ciuda înrăutăţirii relaţiilor politice.

Cu toate acestea, ambele grupuri au minimalizat competiţia strategică dintre China şi Japonia, interesele economice fiind puse în faţa intereselor naţionale, chiar şi de securitate. De fapt, apropierea economică nu va îmbunătăţi, în mod automat, relaţiile chino-japoneze. Dialogul politic şi interesele de securitate ar trebui să aibă prioritate în faţa intereselor economice, atâta timp cât conducerea japoneză continuă să urmărească expansiune militară.

În alte domenii, noua gândire chineză este deja în curs de aplicare. Cu privire la problema nucleară din Republica Populară Democrată Coreeană, de exemplu, China exprimă din ce în ce mai mult preocuparea, renunţând la negocierea de pe o poziţie neutră. China are propriile interese şi nu are de ce să fie timidă în apărarea lor.

By Xu Jin şi Du Zheyuan sunt cercetători la Institutul de Economie Mondială şi Politică din cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale.