Într-o zi, vremea s-a schimbat brusc. Nori negri au acoperit cerul, iar vântul bătea cu putere. Din cer au venit, acasă, la Niulang, doi generali, care i-au spus că Zhinv este nepoata împăratului ceresc. De câţiva ani, ea plecase de acasă, iar împăratul a căutat-o încontinuu. Cei doi generali au luat-o cu forţa pe Zhinv cu ei. Cu cei doi copii în braţe, cu sufletul plin de durere, Niulang a văzut cum soţia lui este dusă cu forţa în Cer. Dar în acea clipă a jurat că va aduce înapoi acasă, cu orice preţ. Dar cum să ajungă în Cer, el, un simplu muritor?

Şi tocmai pe când Niulang se gândea la o soluţie, prietenul său, boul cel bătrîn, deschise gura: „Omoară-mă, pune-mi pielea pe umărul tău şi apoi poţi ajunge la Palatul Ceresc, pentru a-ţi găsi nevasta". I-a fost greu să facă acest lucru, dar pentru că nu avea o altă soluţie, cu ochii plini de lacrimi, Niulang, a făcut ceea ce îi spusese boul. Apoi, cu pielea de bou pe umăr şi cu cei doi copii în braţe, zbură spre Palatul Ceresc. Însă în lumea nemuritorilor, nimeni nu l-a luat în seamă, pe el, un om sărac, venit de pe Pămînt. Iar împăratul ceresc îi refuză cererea de a se întâlni cu Zhinv.

La rugăminţile repetate ale lui Niulang şi ale celor doi copii, împăratul ceresc acceptă, până la urmă, ca cei doi să aibă o scurtă întâlnire. Copleşită de fericire şi durere, în acelaşi timp, Zhinv îşi văzu bărbatul şi copiii. După scurta lor întâlnire, împăratul ordonă să o închidă din nou pe ţesătoarea. Mâhnit din cale-afară, Niulang, împreună cu cei doi copii, alergă după Zhinv. Şi când era gata-gata să o ajungă, împărăteasa mamă din cer scoase un ac de păr şi trase o linie în văzduh, formându-se dintr-o dată Calea Lactee. De atunci, Niulang şi Zhinv au fost despărţiţi odată pentru totddeauna de acest râu ceresc.

Celor doi le este permis să se întâlnească, pe 7 iulie, adică o dată pe an. Atunci este ziua când, potrivit calendarului chinezesc, mii de coţofane formează o punte peste Calea Lactee, pentru ca cei doi îndrăgostiţi să se poată vedea.