Aţi avut două lansări ale cărţii dvs. în China. Prima a fost la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, la standul China Renmin University Press, în prezența delegației române. Următoarea lansare a fost la South East Science and Technology University din Shanghai, la librăria acesteia. Cu alte cuvinte, aţi prezentat-o publicului chinez. Cum a fost primită cartea, care au fost reacţiile în timpul celor două evenimente şi după？

La prima lansare când am avut onoarea ca sub o catifea roşie să fie ascunsă într-un sens cartea mea şi mare onoare alături de cartea mea, cartea domnului preşedinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, o istorie a României, prima istorie a României apărută în limba chineză după anul 1949, un eveniment extraordinar. Am avut atunci onoarea să fiu prezentat de preşedintele China Renmin University Press, să mai ţină discursuri încă alţi chinezi, alţi reprezentanţi din China de valoare, de asemenea domnul vicepreşedinte Mirel Taloş de la Institutul Cultural Român şi în faţa a circa 40-50 de auditori am recitat trei dintre poeziile mele în limba engleză, iar traducătoarea, o bună prietenă, pe care eu o consider sora mea, Yehua Liu, care este directoare la China Renmin University Press şi este şi traducătoarea volumului a recitat aceste poeme în limba chineză. Eu cred că au fost bine receptate aceste poezii, sper să fi intrat în sufletul unora. A doua lansare, am ţinut să fac o lansare şi la Shanghai, unde am fost însoţit de o reprezentantă a China Renmin University Group şi am făcut această lansare la o mare universitate într-o librărie a lor, în cadrul universităţii, superb amenajată, recent deschisă în 2018. Campusul universitar era străbătut de un râu, ceea ce îmi aducea aminte de Cambridge din Marea Britanie, cu platani, superb şi vreau să zic că m-am bucurat că au fost circa 35 de auditori de la tineri studenţi, la doctoranzi, masteranzi şi prieteni ai literaturii române. Acum şi la mine trebuie să spun un lucru. E adevărat că eu sunt scriitor din România, dar în ultima vreme pot să spun că scriu mai mult în limba engleză, ceea ce nu înseamnă că nu mai scriu şi în limba română. Aşa că acesta este motivul pentru care cele şapte poezii au fost scrise de fapt în limba engleză.

Domnule Peter Sragher, aţi făcut parte din delegaţia României la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing. Ce întâlniri aţi avut acolo, poate cu reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din China, ai Asociaţiei Traducătorilor din China sau reprezentanţi ai unor edituri şi care au fost temele de discuţie？Dar la Shanghai, aţi avut astfel de contacte？

Am avut discuţii la China Renmin University Press, acolo unde îl cunosc foarte bine şi pe domnul vicepreşedinte. Noi am facilitat traducerea unui foarte important scriitor în România, Ma Junjie, care scrie sub pseudonimul Lao Ma. A fost o foarte frumoasă prezentare a cărţii lui în prezenţa lui şi a unei delegaţii chineze în luna aprilie şi discutam despre o istorie a artei chinezeşti în două volume imense care a apărut şi la Cambridge University, de fapt scris în trei volume, care ar putea să apară în România şi am participat, de asemenea, la o ceremonie de semnare a unui acord între editura Libris cu Adrian Lesenciuc şi o editură din China, în care se vor face mai multe traduceri ale unor scriitori chinezi în limba română şi români în limba chineză. Au fost foarte multe contacte în acest sens. La Hangzhou, unde am fost în ultima perioadă, am luat legătura cu Zhejiang Editions Publishing Group şi sunt foarte interesaţi să publice o carte despre China scrisă de cineva şi să traducă din anumiţi scriitori din România. Asta a fost un fel de întâmplare, am întâlnit pe cineva la o masă şi am luat legătura cu managerul departamentului internaţional. Aşa că există foarte mare interes din partea Chinei de a traduce cărţi în România, dar şi invers, şi anume de a traduce cărţi româneşti în limba chineză, aici unde şi Institutul Cultural Român poate să aibă un rol foarte important.

Ce vă fascinează mai mult din cultura chineză sau ce vă inspiră din aceasta în creaţiile dvs. şi cum vede poetul Peter Sragher China de azi？

Trebuie să spun că prin formaţia mea şi cât am citit până să vin aici eram şi sunt în continuare fascinat de cultura chineză antică şi veche. Sunt încântat de perioada Tang, dar acum de curând am descoperit şi din dinastia Song nişte poeţi deosebit de interesanţi şi chiar vreau să vorbesc cu Luminiţa Bălan, care este şefa Catedrei de sinologie de la Universitatea Bucureşti şi, totodată, co-directoarea Institutului Confucius ca să scoatem o serie de poezie chinezească din perioada Song, am reuşit să cumpăr două volume dintr-un anticariat. Pe de altă parte mă interesează şi promovarea unor autori de valoare români şi o să încerc prin forţele mele să fac acest lucru în calitatea de preşedinte al filialei Bucureşti de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. Iată, un Li Bai, am fost la Hangzhou şi am văzut după peste 1000 de ani floarea de lotus pe care el o cânta şi am înţeles de ce, am simţit de ce şi sunt interesat şi de ce se întâmplă în ziua de astăzi în China. Eu consider că actualmente China e ca o minune din punct de vedere social, economic şi tehnologic. Faţă de ce ştiam noi acum 30 – 40 de ani e o schimbare fundamentală. China a devenit o mare putere mondială şi ce este foarte important e că se simte acest lucru nu numai la, să zicem, nişte pături privilegiate, ci se simte la nivelul tuturor oamenilor, adică acest lucru este o mare realizare din ultimii 35 – 40 de ani. Şi pot să zic, în opinia mea, China e un exemplu în multe domenii pentru multe ţări care încă nu înţeleg ce se întâmplă acolo.