În primul rând, lipsa unei forţe robuste de conducere pentru o creştere globală face dificilă susţinerea unei creşteri constante a economiei mondiale. Creşterea economiei mondiale se află acum la cel mai lent ritm din ultimii şapte ani. Creşterea comerţului mondial a fost mai lent decât creşterea PIB-ului global. Pe termen scurt, stimulii politici sunt ineficienţi. (...) În ciuda apariţiei unor noi tehnologii, cum ar fi inteligenţa artificială şi imprimarea 3D, noi surse de creştere sunt pe carle să apară. O nouă cale pentru economia mondială rămâne insesizabilă.

În al doilea rând, guvernanţa economică globală inadecvată face dificilă adaptarea la noile evoluţii în economia mondială. Doamna Christine Lagarde, mi-a spus recent că pieţele emergente şi ţările în curs de dezvoltare contribuie deja cu 80% din creşterea economiei mondiale. Peisajul economic mondial sa schimbat profund în ultimele decenii. Cu toate acestea, sistemul de guvernanţă globală nu a îmbrăţişat aceste noi schimbări şi este, prin urmare, inadecvat în ceea ce priveşte reprezentarea şi asimilării.

Peisajul industrial la nivel mondial se schimbă şi noile reţele industriale, lanţurile de valori şi lanţurile de aprovizionare, sunt în curs de formare. Cu toate acestea, normele comerciale şi de investiţii nu au ţinut pasul cu aceste evoluţii, având ca rezultat probleme acute, cum ar fi mecanismele închise şi fragmentarea normelor. Piaţa financiară globală trebuie să fie mai rezistentă împotriva riscurilor, dar mecanismul mondial de guvernanţă financiară nu îndeplineşte noua cerinţă şi este, prin urmare, în imposibilitatea de a rezolva în mod eficient problemele, cum ar fi volatilitatea fercventă a pieţei financiare internaţionale şi acumularea bulelor valorice.

În al treilea rând, dezvoltarea inegală la nivel mondial face să fie dificil răspunsul în faţa aşteptărilor oamenilor pentru o viaţă mai bună. Dr. Schwab a observat în cartea sa „A patra revoluţie industrială" că această rundă de a revoluţiei industriale va produce efecte ample şi profunde, cum ar fi creşterea inegalităţii, în special posibila adâncire a diferenţelor dintre randamentul capitalului şi randamentul muncii.

Cel mai bogat un procent din populaţia lumii deţine valori mai mari decât restul de 99%. Inegalitatea distribuţiei veniturilor şi dezvoltării sunt îngrijorătoare. Peste 700 de milioane de oameni trăiesc în condiţii de sărăcie extremă. Pentru multe familii, a avea o casă încălzită, suficientă hrană şi un loc de muncă sigur, este încă un vis îndepărtat. Aceasta este cea mai mare provocare cu care se confruntă lumea de astăzi. De asemenea, este provocarea care se află în spatele turbulenţelor sociale din unele ţări.

Toate acestea arată că există probleme cu modele de creştere economică mondială, de guvernare şi dezvoltare, iar acestea trebuie să fie rezolvate.

Fondatorul Crucii Roşii, Henry Dunant, a spus odată că "adevăratul duşman nu este ţara vecină; este foamea, sărăcia, ignoranţa, superstiţia şi prejudecata". Avem nevoie de viziunea de a diseca aceste probleme; dar mai important, trebuie să avem curajul de a lua măsuri pentru a le rezolva.

În primul rând, ar trebui să dezvoltăm un model de creştere dinamică, bazată pe inovaţie. Chestiunea fundamentală care afectează economia mondială este lipsa forţei motrice pentru creştere. Inovaţia este principala forţă în ghidarea dezvoltării. Spre deosebire de revoluţiile industriale anterioare, a patra Revoluţie Industrială se desfăşoară într-un ritm exponenţial, mai degrabă decât într-unul liniar. (...) Numai având curajul de a inova şi de a reforma, putem elimina obstacolele care blochează creşterea şi dezvoltarea la nivel mondial. (...)

În al doilea rând, ar trebui să urmărim o abordare bine coordonată şi inter-conectată, pentru a dezvolta un model deschis de cooperare win-win. Astăzi, omenirea a devenit o comunitate strânsă unită cu un viitor comun. Ţările au interese extinse convergente şi sunt dependente reciproc. Toate ţările beneficiază de dreptul la dezvoltare. În acelaşi timp, fiecare trebuie să îşi vadă propriile interese într-un context mai larg şi să se abţină de la a le urmări în detrimentul altora.

Ar trebui să ne angajăm la creşterea unei economii globale deschise pentru a împărtăşi oportunităţi şi interese prin deschidere şi de a obţine rezultate win-win. (...) Trebuie să ne menţinem angajamentul de a dezvolta la nivel mondial libertatea comercială şi de investiţii, să promovăm liberalizarea comerţului şi investiţiilor, prin deschidere şi să ne opunem protecţionismului.

Urmărind protecţionismul este în sine blocarea într-o cameră întunecată. În timp ce vântul şi ploaia pot fi ţinute afară, acea cameră întunecată va bloca, de asemenea, lumina şi aerul. Nimeni nu va fi câştigător într-un război comercial.

În al treilea rând, ar trebui să dezvoltăm un model de guvernare corect şi echitabil, în conformitate cu tendinţa vremurilor. Aşa cum spune o zicală chineză, oamenii cu agerime măruntă participă la chestiuni banale, în timp ce oamenii cu viziune participa la guvernarea instituţiilor. Există o solicitare în creştere din partea comunităţii internaţionale pentru reformarea sistemului global de guvernanţă economică, care este o sarcină presantă pentru noi. Numai atunci când sunt adaptate noile dinamici la arhitectura economică internaţională, sistemul de guvernare globală poate susţine o creştere la nivel mondial.

Ţări mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace, sunt toate membre egale ale comunităţii internaţionale. Ca atare, au dreptul să participe la procesul de luare a deciziilor, să se bucure de drepturi şi să îşi îndeplinească obligaţiile în condiţii egale.

Ţările cu pieţe emergente şi în curs de dezvoltare merită o mai mare reprezentare şi voce.

În al patrulea rând, ar trebui să promovăm un model de dezvoltare echilibrată, echitabilă şi favorabilă incluziunii. "O cauza dreaptă trebuie să fie urmărită pentru binele comun", spune o zicală chineză. Dezvoltarea este în cele din urmă pentru oameni. Pentru a realiza o dezvoltare mai echilibrată şi care să asigure că oamenii au acces egal la oportunităţile şi beneficiile dezvoltării, este esenţial să existe o filozofie de dezvoltare şi un model, care să facă dezvoltarea echitabilă, eficientă şi echilibrată. (...)

"Victoria este asigurată atunci când oamenii îşi unesc puterea; succesul este garantat atunci când oamenii gândesc împreună", spune o altă zicală chinezească. Atâta timp cât vom păstra obiectivul de a construi o comunitate cu viitor comun pentru omenire şi vom munci împreună pentru a ne îndeplini responsabilităţile şi depăşi dificultăţile, vom fi capabili să creăm o lume mai bună şi vom asigura o viaţă mai bună pentru popoarele noastre.

China a devenit a doua cea mai mare economie din lume, mulţumită celor 38 de ani de reformă şi deschidere. O cale dreapta duce la un viitor luminos. China a reuşit acest lucru deoarece poporul chinez, sub conducerea Partidului Comunist din China, a urmat o cale de dezvoltare care se potriveşte condiţiile reale ale Chinei.

Aceasta este o cale bazată pe realităţile Chinei. China a reuşit, în ultimii ani, să se orienteze pe o cale de dezvoltare care se potriveşte atât înţelepciunii civilizaţiei sale, cât şi practicilor altor ţări din Orient şi din Occident. În explorarea aceastei căi, China a refuzat să rămână insensibilă la timpurile în schimbare sau să urmeze orbeşte urmele altora. (...) Nici o ţară nu ar trebui să considere propria cale de dezvoltare ca singura viabilă, cu atât mai puţin nu ar trebui să impună propria cale de dezvoltare altora.

Aceasta este o cale care pune interesele oamenilor în primul rând. China urmează o filozofie de dezvoltare orientată spre oameni şi se angajează să îmbunătăţească viaţa oamenilor săi. Dezvoltarea este a poporului, realizată de popor şi pentru popor. China urmăreşte obiectivul de prosperitate comună. Am luat măsuri importante pentru a reduce sărăcia şi a scoate peste 700 de milioane de oameni din sărăcie, şi se fac progrese în eforturile noastre de a finaliza construirea unei societăţi prospere în toate privinţele.

Aceasta este o cale de a urmări reformă şi inovare. China a abordat dificultăţi şi provocări în drumul său prin reformă. China şi-a demonstrat curajul de a aborda probleme dificile şi de a elimina obstacole instituţionale care stăteau în calea dezvoltării. Aceste eforturi ne-au permis să eliberăm productivitatea şi vitalitatea socială. (...)