Invitat să prezinte un mesaj în cadrul Forumului Economic Mondial (WEF) - DAVOS 2017, preşedintele R.P. Chineze, Xi Jinping, a oferit celor peste 3.000 de participanţi un conţinut interesant de idei, opţiuni şi soluţii, pentru stimularea dezvoltării economiei globale. Vorbind din perspectiva experienţei economice şi poltice chineze, preşedintele Xi a respins acuzaţiile la adresa globalizării şi protecţionismului, susţinând necesitatea unei mai bune organizări şi coordonări la nivel mondial. Dat fiind momentul istoric marcat prin prezenţa în premieră a unui lider chinez la WEF, moment care ar putea reprezenta o piatră de cotitură în modul de relaţionare şi administrare globală, prezentăm în cele ce urmează traducerea principalelor pasaje din mesajul prezentat de Xi Jinping.

"Sunt încântat să vin în frumosul Davos. Cu toate că este doar un mic oraş din Alpi, Davos este o fereastră importantă pentru a lua pulsul economiei mondiale. Oameni din întreaga lume vin aici pentru a face schimb de idei şi perspective care să le lărgească viziunea. Acest lucru face ca reuniunea anuala a Forumului Economic Mondial să fie un eveniment al schimburilor de idei eficient, pe care l-aş numi "economia Schwab" (n.m. - după numele fondatorului forumului, Klaus Schwab, foto stânga sus).

"A fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat", sunt cuvintele folosite de scriitorul englez Charles Dickens pentru a descrie lumea după Revoluţia Industrială. Astăzi, noi trăim într-o lume de contradicţii. Pe de o parte, cu tot mai mare bogăţie materială şi progrese în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, civilizaţia umană s-a dezvoltat ca niciodată înainte. Pe de altă parte, conflictele regionale frecvente, provocările globale precum terorismul şi refugiaţii, precum sărăcia, şomajul şi lărgirea diferenţelor între venituri s-au adăugat la toate incertitudinile lumii.

Mulţi oameni se simt dezorientaţi şi mă întreb: ce a mers prost cu lumea? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să urmărim mai întâi sursa problemei. Unii dau vina pe globalizarea economică pentru haosul din lume. Globalizarea economică a fost odată privită ca o peşteră a comorii găsite de Ali Baba, în „1001 de nopţi", dar acum în ochii multora a devenit Cutia Pandorei. Comunitatea internaţională se află într-o dezbatere aprinsă privind globalizarea economică. (...)

Ceea ce vreau să arăt este că multe dintre problemele care tulbură lumea nu sunt cauzate de globalizarea economică.

De exemplu, valurile de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, din ultimii ani, au devenit o preocupare la nivel mondial. Câteva milioane de persoane au fost strămutate, iar unii copii mici şi-au pierdut viaţa în timp ce traversau marea agitată. Acest lucru este într-adevăr sfâşietor. Războaiele, conflictele şi turbulenţe regionale care au creat această problemă, iar soluţia necesită să facem pace, să promovăm reconcilierea şi să reimpunem stabilitatea.

Criza financiară internaţională este un alt exemplu. Nu este un rezultat inevitabil al globalizării economice; mai degrabă, este consecinţa goanei excesive după profitul de capital financiar şi eşecul grav al reglementării financiare.

Să dăm vina doar pe globalizarea economică pentru problemele lumii este în contradicţie cu realitatea şi nu va ajuta la rezolvarea problemelor.

Din punct de vedere istoric, globalizarea economică a dus la o productivitate socială în creştere, fiind un rezultat firesc al progresului ştiinţific şi tehnologic, nu ceva creat de o anume persoană sau o anume ţară. Globalizarea economică a generat o creştere globală şi a facilitat circulaţia bunurilor şi a capitalului, a generat progrese în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi civilizaţiei, dar şi interacţiuni între popoare.

Ar trebui să recunoaştem, de asemenea, că globalizarea economică este o sabie cu două tăişuri. În cazul în care economia mondială se află sub presiunea scăderii, este greu să facem „tortul" economiei globale mai mare.

Ar fi nevoie poate de un psihiatru pentru a observa relaţiile tensionate dintre creştere şi distribuţie, între capital şi forţa de muncă, precum şi între eficienţă şi echitate. În egală măsură, ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare au resimţit o lovitură. Vocile împotriva globalizării au pus „capcane goale" în procesul de globalizare economică, pe care trebuie să luăm în serios.

Un vers dintr-un vechi poem chinezesc spune că "pepeni de miere atârnă pe o viţă de vie amară; curmalele dulci cresc pe scaieţi şi spini". Într-un sens filozofic, nimic nu este perfect în lume.

(...) Este adevărat că globalizarea economică a creat noi probleme, dar aceasta nu este o justificare pentru a declara închisă copmplet globalizarea economică. Mai degrabă, ar trebui ca globalizarea economică să fie adaptată şi orientată, pentru a amortiza impactul negativ al acesteia, pentru ca beneficiile sale să ajungă în toate ţările şi toate naţiunile.

A existat un moment în care China a avut, de asemenea, îndoieli cu privire la globalizarea economică, şi nu era sigur dacă ar trebui să adere la Organizaţia Mondială a Comerţului. Dar am ajuns la concluzia că integrarea în economia globală este o tendinţă istorică.

Pentru a-şi creşte economia, China trebuie să aibă curajul să înoate în imensul ocean al pieţei globale. Când cineva se teme întotdeauna să înnoate împotriva furtunii şi să exploreze lumea noua, va ajunge mai devreme sau mai târziu, înecat în ocean. Prin urmare, China a făcut un pas curajos să îmbrăţişeze piaţa mondială. Am avut partea noastră de sufocare în apă, a sorburilor întâlnite şi valurilor agitate, dar am învăţat cum să înnotăm în acest proces. S-a dovedit a fi o alegere strategică dreapta.

Fie că vă place sau nu, economia mondială este marele ocean de care nu poţi scăpa. Orice încercare de a tăia fluxul de capital, tehnologiile, produsele, industriile şi oamenii între economii şi canalizarea apelor din ocean înapoi în lacuri şi râuri izolate, nu este pur şi simplu posibil. Pentru că este în contradicţie cu tendinţa istorică.

Istoria omenirii ne spune că problemele nu sunt făcute pentru a ne teme. Ce ar trebui să ne preocupe este refuzul de a ne confrunta cu problemele, de a nu ştii ce să faci cu ele. În faţa celor două oportunităţi şi provocări ale globalizării economice, cel mai bun lucru de făcut este să profităm de fiecare ocazie, să facem în comun faţă provocărilor şi să schiţăm cursului corect al globalizării economice. (...)

În prezent, cea mai urgentă sarcina aflată în faţa noastră este de a scoate economia globală din dificultate. Economia globală avansează lent de ceva timp. Decalajul dintre cei săraci şi cei bogaţi şi între Sud şi Nord se accentuează. Principala cauză este faptul că cele trei aspecte critice din sfera economică nu au fost abordate în mod eficient.