„E un moment foarte important, un moment de reînnodare a unor relaţii deja tradiţionale, culturale şi cinematografice în domeniul filmului între România şi China. Sunt convins că seriozitatea chineză şi receptivitatea română vor constitui liantul unei cooperări foarte bune pe viitor."

„Mă raliez şi eu celor care au mulţumit organizatorilor şi doresc ca cele două popoare care sunt atât de diferite să reuşească, ca în comun, să realizeze câteva filme măcar dacă nu cumva o producţie cum are China de 700 de filme. Cât mai multe filme şi spectatori cât mai mulţi în sală."

„Trăim cu toţii într-o lume care se degradează cu fiecare secundă din cauza lăcomiei oamenilor. Noi, artiştii, prin vorbele care le spunem şi prin personajele care le interpretăm trebuie să potolim patimile oamenilor. Am credinţa că filmele româneşti care vor veni aici şi filmele chinezeşti care vor veni la noi ne vor face pe toţi puţin mai buni şi mai luminoşi."

„Bine aţi venit la această ediţie excepţională a Festivalului Filmului Românesc la Beijing. Aşteptăm cu toţi, sunt convins, toţi autorii, actorii, toţi cei care am venit cu emoţie şi suntem onoraţi de această invitaţie, aşteptăm reacţia publicului chinez la poveştile noastre. Vă asigur că publicul românesc, publicul din România aşteaptă cu multă emoţie, cu multă curiozitate şi cu multă bucurie filmul chinezesc care este deja foarte bine cunoscut în lume."

Membrii delegaţiei române au primit, apoi, din partea părţii chineze buchete de flori şi au făcut o fotografie de grup. În scurta pauză dintre conferinţa de presă şi gala de deschidere l-am întrebat pe regizorul român Dan Piţa cum vede cultura chineză. „În măsura în care am acces la cultura chineză, sunt curios să înţeleg cum s-a parcurs atâta istorie în acest loc, cu acest popor şi noi să aflăm atât de târziu despre civilizaţia acestui minunat popor, care este China. Sigur că, la început, apar ştiri, zone spectaculoase, toţi vrem să aflăm, dar practic nu ai cum să cercetezi decât dacă te duci la faţa locului, dacă vii în China. Ori eu sunt acum pentru prima dată în China. N-am mai fost. Nu ştiu dacă o să mai am timp să mă întorc, dar voi continua să caut pilde, poezie, pictură chinezească, filmul chinezesc de asemeni. Mă interesează şi viaţa pe care o duce un chinez care este, undeva, în Tibet, sau este undeva izolat, omul simplu, dar care vânează cu un şoim, care se hrăneşte foarte simplu fără mari bucătării, care-şi duce viaţa de pe o zi pe alta cu credinţa lui şi cu religia lui. Cum au reuşit aceşti oameni să reziste şi să fie atât de minunaţi astăzi. Pentru că China, astăzi, este un miracol pentru toată lumea. Aici se întâmplă ceva pe care n-ai cum să-l explici. Nu poţi să explici uite cum, acum, în China, se întâmplă lucrul ăla, lucrul ăla, uitând că sunt aproape 5000 de ani de când se întâmplă civilizaţia chineză, dacă nu mai mult.