Versurile poetului Peter Sragher, traduse în chineză şi proiectate pe un ecran la Institutul Cultural Român din Beijing, au avut un ecou puternic în rândul invitaţilor chinezi, care au aplaudat cu frenezie şi care i-au adresat poetului o mulţime de întrebări. Deliciul recitalului a fost, însă, interpretarea unor poeme în stil dadaist, alături de Antonina Dragne-Ciuceanu, referent principal relaţii la ICR Beijing.

Cum credeţi că au recepţionat chinezii versurile, metaforele poeziilor dvs.？

Am avut impresia că sala a reacţionat atât în prima parte, cât şi în a doua parte a recitalului, e adevărat, a doua parte a fost ceva mai spectaculoasă şi era normal să fie aplauzele mai frenetice. Dar, sunt convins că traducerea Mihaelei Xuebin, colega dvs. de la radioul public din România a fost de bună calitate şi le-a transmis, le-a dat ceva din ceea ce e limba română şi poezia mea. Da fapt, dintr-o întrebare a singurului chinez care a pus două întrebări, a spus că nu numai cuvintele care nu le înţelegeau, importantă era şi mimica, gestica şi sonoritatea care sunt dincolo de cuvinte.

Domnule Peter Sragher, ştiu că în aceste zile aţi avut câteva întâlniri importante, cu reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor din China, reprezentanţi ai Asociaţiei Traducătorilor din China, reprezentanţi ai unor edituri. Care au fost temele de discuţie şi dacă au fost stabilite lucruri concrete, să spunem, în cadrul acestora, mă refer la viitoare colaborări bilaterale？

Da, a fost neaşteptat şi pentru mine. Nu m-am aşteptat chiar să fie atât de interesante şi de eficiente aceste întâlniri pe care domnul director Constantin Lupeanu le-a organizat şi există un proiect mai vechi al nostru, dar poate o să-l las pe domnul director odată să vă povestească când se configurează un proiect pe termen mediu, pe care noi doi îl punem la cale de mai multă vreme. Apoi există un interes foarte mare al grupurilor editoriale, care am văzut că aici sunt foarte mari, de a publica anumite cărţi pe piaţa românească şi aici trebuie să vedem, în primul rând, care sunt domeniile exacte de interes ca să vedem ce editori şi ce traducători putem să abordăm, fiindcă avem traducători din limba chineză, avem o şcoală bună de sinologie şi eu zic că sunt perspective foarte bune de a vedea în următorii ani multă carte din China pe piaţa românească.

În calitate de preşedinte al Filialei Bucureşti-Traduceri literare a Uniunii Scriitorilor din România, cum aţi descrie actuala situaţie a traducerilor literare din chineză în română şi din română în chineză. S-a făcut mult, s-a făcut puţin, ce-ar mai fi de făcut？

Nu pot să spun că eu cunosc foarte bine acest domeniu, dar în ultima vreme, de când la revista noastră care apare exclusiv on-line, revista de traduceri literare, am văzut că a început să se traducă şi nu numai cel care a luat Premiul Nobel, dar şi alţi scriitori, am văzut că, ca urmare a activităţii Institutului Cultural, s-au creat noi contacte şi chiar acum îmi spunea cineva de la Grupul Internaţional de Publicaţii de la Renmin University, că drept urmare a discuţiilor care le-am avut, au ferm în proiect ca să vină un pot chinez în România şi un poet român în China şi mă bucur că, într-un timp atât de scurt, în mai puţin de o săptămână, deja rodul discuţiilor noastre iată e de această natură. Mă bucur foarte mult că am reuşit să trezesc interesul pentru cultura românească şi sunt convins că şi reprezentanţii culturii chineze vor fi bine prizaţi de publicul interesat de cultură.

Vă mulţumesc foarte mult pentru acest dialog interesant şi vă mai aşteptăm în China.

Abia aştept!

Vă aşteptăm cu drag!

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional, secţia română

Beijing, 10 august 2016