Domnule Peter Sragher aţi participat, de curând, la cel de-al treilea Forum al poeţilor din întreaga lume desfăşurat la Qinghai, în China. Pentru început aş dori să-mi descrieţi cum a fost atmosfera acolo？

În primul rând, trebuie să vă spun că nu m-am aşteptat să ajung chiar la 3.480 de metri în localitatea Hainan din Regiunea Autonomă Mongolă, nici la Tongren la vreo 2.500 de metri. Eu credeam că totul se va întâmpla în capitală, în Xining, aşa că am avut ocazia să văd nişte peisaje absolut minunate ale munţilor care se desfăşurau aşa pe văi, iar la Haiyan acea minunată localitate, lumea era cu totul altfel şi am descoperit chiar în prima zi o imensă yurtă care fusese amenajată tocmai pentru acest festival, o yurtă în care încăpeau vreo 100 de oameni aşezaţi în mod miraculos, aşa, în nişte cercuri concentrice.

V-aţi întors cu impresii şi amintiri plăcute de acolo ...

Foarte plăcute. În primul rând, trebuie să subliniez ospitalitatea excepţională pe care am întâlnit-o în China, care nu vine dintr-un fel de festivism deşert şi lipsit de conţinut, ci dintr-un real respect faţă de oameni, faţă de oaspeţii străini, care pentru mine a fost pur şi simplu o mare surpriză extraordinar de plăcută. A fost o deschidere foarte frumoasă în care autorităţile ne-au povestit dragostea lor pentru natură, pentru oameni, pentru ceea ce se întâmplă acolo. A fost şi guvernatorul regiunii, preşedintele principalului sponsor care a fost cu apa din Jiangsu, o apă de foarte bună calitate şi apoi a început prima lectură, o lectură despre ape, fiecare a venit să zicem în ghilimele cu apa lui, cu râul lui, cu amintirea despre acest element fundamental al existenţei noastre. Apa, în atâtea ţări, în China, în Estonia, apa este văzută ca apa mamă, adică râul mamă, apa mamă, având în vedere cât de importantă este apa în existenţa omului. Şi dacă stăm să ne gândim, 70 la sută din trupul uman e constituit din apă, deci noi vorbim prin vocea apei, ca să zicem, într-un fel, suntem şi apă şi admirăm tot ceea ce este apă. Apa, care poate să fie o binecuvântare, o binefacere, nu putem să trăim fără ea, ne produce mâncarea, tot, dar poate să fie din nefericire, cum se vede chiar şi în China, dar şi în alte ţări, poate să distrugă tot aşa ca-ntr-o furie în cale.

De fapt, aceasta a fost tema ediţiei din acest an aleasă de organizatori pentru acest forum, Apa şi râuri: origini ale vieţii versus poeziei.

Da, şi cu participarea a vreo 14 poeţi din străinătate. Pot să spun că vreo doi de teama înălţimilor n-au venit, ceea ce-mi aduce aminte de Festivalul Internaţional de Poezie din Columbia, când doi dintre poeţi n-au venit de teama Columbiei, ca să zicem. Acum, poate unii au auzit de teama înălţimilor, mai ales că din nefericire una din participante a avut nevoie de mai multe ori de oxigen. Am avut şi eu şi alţii dureri de cap, dar am avut o excepţională echipă medicală care s-a ocupat de noi şi totul până la urmă a decurs bine.

Ce poeme aţi citit în cadrul forumului şi cum a fost primită poezia românească？

Pot să spun că am citit un poem mai lung despre Dunăre, adică o parte dintr-un poem mai mult dedicat Dunării, iar apoi două alte poezii, una despre Nil şi alta despre doi bătrâni. Eu zic că a fost bine primită. S-au bucurat de aceste poezii şi am discutat îndelung cum se întâmplă între poeţi despre poezie, despre ce înseamnă pentru ei apa, râurile. A fost o idee excepţională şi cele mai interesante sunt discuţiile dintre poeţi în momentul în care reuşeşti să ajungi mai în profunzime la ceea ce ne preocupă pe toţi. Pot să spun că am acordat mai multe interviuri. Între care, un interviu pentru o televiziune din Guansu şi care va apărea pe 18 august şi, de asemenea, unor tinere care au un fel de televiziune, foarte interesate de acest festival, una dintre ele chiar poetă la rândul ei, o chinezoaică care studiază în Wisconsin, în Statele Unite.

Găsiţi similitudini între poezia chineză şi cea românească？

Sigur că da, sunt. În schimb am descoperit anumite diferenţe care fac frumuseţea. Anumiţi poeţi pe care i-am remarcat au o poezie foarte profundă, foarte intensă, care nu se desfăşoară pe zone foarte mari, dar parcă vin dintr-o altă viziune interesantă asupra lumii, dar, bineînţeles, sensibilitatea, elementul liric chiar dacă este ca probă poetică, desigur, există în poezia chineză. Bun, eu am de-a face cu anumite traduceri în engleză. Ca să înţeleg, de fiecare dată, urmăream din frumoasa antologie apărută, superba antologie, de vreo 200 de pagini, cu poeziile poeţilor participanţi, atât străini cât şi chinezi, în limba chineză şi mai ales engleză, dar sunt anumite poezii şi în spaniolă şi în franceză şi am putut să urmărim cu atenţie cam ceea ce au citit şi poeţii chinezi. Am avut surpriza să ascultăm şi nişte poeţi care au citit în limba mongolă, apoi nişte poeţi care au citit în limba tibetană. De asemenea, o limbă mai rară a fost estona, întâmplări din Estonia, acolo în ţară sunt numai 900 de mii de vorbitori de o limbă rară. De asemenea, din India am ascultat poezii. Aşa c-a fost un fel de simfonie a limbilor, a timbrului special al fiecărui autor, dar şi a nuanţelor limbilor, care a fost o mare încântare pentru mine, care-s sensibil la sunet, nu numai la conţinut.

Înainte de a merge la Qinghai aţi susţinut un recital de poezie la Institutul Cultural Român de la Beijing. Versiunea în limba chineză a poemelor dvs. a fost proiectată pe un ecran. Aş dori să-mi spuneţi cum a decurs colaborarea cu traducătorul acestora, aţi întâmpinat dificultăţi în timpul traducerii？

Am colaborat cu colega dvs. de la Radio România, din România cum ar veni, o chinezoaică care am înţeles că s-a căsătorit cu un român, Mihaela Xuebin şi au existat două etape. Şi anume, o primă etapă în care ea a făcut o traducere brută, iar ulterior eu am cerut ca totuşi să ne vedem şi să o întreb dacă nu a înţeles anumite expresii un pic mai sofisticate, un pic mai specifice. Şi am stat circa o oră şi ea, încet, încet, s-a apropiat de poezie şi mi-a spus anumite zone în care este nesigură. Şi am discutat acolo, chiar la Casa Radio. A fost o discuţie foarte bună şi ca urmare a acestei discuţii ea chiar şi-a făcut anumite notiţe asupra unor cuvinte chiar în momentul în care discutam. A reluat poeziile şi cred că a apărut o versiune mai apropiată de original.

Care este destinul poetului？

Aici eu am o teorie mai veche care spune următorul lucru. Poezia trebuie să acopere lumea, deoarece poezia este ceva profund pozitiv care de fapt îi apropie pe oameni, nu îi desparte. Prin poezie, prin spirit, prin aceste legături, eu cred că lumea poate să fie făcută nu numai mai bună, ci şi mai frumoasă.

am pierdut atâta timp

am pierdut atâta timp

şi de-atunci tot încerc

să aflu

de cât timp sunt vitregit

din vina mea

pentru că n-am ştiut

să ţin de el

uite-aşa îţi alunecă

printre degete

timpul

dacă nu eşti atent

cade deodată

şi-i dus pentru

totdeauna

aşa că unii nu mai au

nici un pic

nici măcar de leac

şi pleacă

şi-i părăseşte

timpul

odată cu ultima

suflare

dar eu

eu sunt un caz

fericit

n-am pierdut tot

timpul

o să măsor cu atenţie

de cât timp

mai am nevoie

ca totul să fie ca la

începuturi

când timpul trecea

pe lângă mine

ca o suflare

şi nici nu ştiam

că este