Şcoala primară afiliată Universităţii Peking este una dintre cele mai prestigioase din China. Entuziasmul şi curiozitatea copiilor de aici sunt debordante şi molipsitoare. Şansa de a-i vedea interacţionând cu profesorii şi manifestându-şi personalitatea a fost extraordinară pentru mine. Când am ajuns la şcoală, peste 60 de copii de clasa a II-a s-au aşezat cuminţi în bănci, pregătiţi să descopere România. Cum? Directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, Constantin Lupeanu şi Elena Racu, referent principal relaţii la aceeaşi instituţie, le-au prezentat o frumoasă şi atractivă lecţie despre România, în care au inclus şi un basm românesc. A fost o încântare pentru micuţii chinezi, iar pentru mine a fost o bucurie imensă să-i văd atât de dornici să cunoască ţara mea de suflet, să-i văd cu câtă conştiinciozitate luau notiţe în timpul lecţiei şi cum şirul întrebărilor de la finalul acesteia nu se mai oprea.

Constantin Lupeanu - Bună ziua, prietenii mei! Mă bucur foarte mult să am această întâlnire cu voi. Ţara mea se numeşte România. Aţi auzit despre România?

Copiii - Da, am auzit!

Constantin Lupeanu - România este o ţară europeană. Este o ţară relativ mare pe continentul european. Ce limbă se vorbeşte în România? Cunoaşteţi acest lucru?

Un băiat - Limba latină.

Constantin Lupeanu - Ai spus corect! Se vorbeşte tocmai una din limbile latine. Aceasta se numeşte limba română. România are o istorie îndelungată, la fel ca şi cea a Chinei, întinsă pe 6000 - 7000 de ani. De atunci, românii au început să-şi dezvolte cultura şi civilizaţia. Care dintre voi doreşte să înveţe limba română?

Copiii ridică mâinile sus!

Constantin Lupeanu - Foarte bine!

După prezentarea generală făcută de directorul ICR Beijing, Elena Racu a venit cu mai multe completări şi detalii. Ea le-a prezentat o hartă a Europei şi le-a spus micuţilor care sunt ţările cu care se învecinează România, care sunt regiunile principale şi capitala ţării. Apoi i-a purtat pe copii printre peisaje superbe, le-a prezentat costumul popular tradiţional românesc şi le-a spus câteva cuvinte despre marele Constantin Brâncuşi. Atmosfera devenea tot mai plăcută. Copiii ascultau cu foarte multă atenţie şi asimilau toate informaţiile pe care le auzeau. Cireaşa de pe tort a fost, însă, când Elena le-a spus basmul Povestea porcului de Ion Creangă.

Elena - Astăzi, veţi asculta povestea unui porculeţ. Priviţi această imagine. Ce avem aici? Un porculeţ, o fată frumoasă, o babă şi un moşneag. Cine a scris această poveste? Ion Creangă, un mare scriitor român. Vrea careva dintre voi să citească un fragment din această poveste? Tu, te rog!

Un băiat - Au fost odată doi moşnegi care trăiau într-o cocioabă sărăcăcioasă. Ei îşi doreau foarte mult un copil, iar babei i-a venit ideea ca moşul să se ducă în pădure şi orice găseşte, om, animal, pasăre sau altceva, să-l ia şi să-l crească împreună. La scurtă vreme după aceea, moşul s-a întors cu un porc legat în sac. Mare a fost bucuria babei, care l-a tratat ca pe copilul ei.

Elena (în română) - Dar porcul avea puteri magice. Putea vorbi cu ei. Într-o zi, au auzit în târg, că regele caută un ginere, iar purcelul le-a zis părinţilor – Eu pot fi acel ginere. Tată, du-te la rege şi spune-i acest lucru.

Elena a spus acest scurt fragment din poveste în limba română, pentru ca micuţii să descopere muzicalitatea şi frumuseţea limbii. Şi după ce au aflat cum se sfârşeşte basmul, copiii au fost invitaţi să pună întrebări despre România. Acestea au început să curgă în cascadă, impresionându-ne pe toţi.