Monica, tu eşti atestată în pictură bisericescă de către Comisia de Pictură Bisericescă, având un masterat şi licenţă în pictură murală, obţinute în cadrul Universitaţii de Arte din Bucureşti. Spune-mi, din curiozitate, cum arată o zi din viaţa ta pe un şantier de pictură bisericească din România?

Da, arată foarte frumos o zi de pictură pe şantierele de pictură bisericească. Normal, te trezeşti, îţi iei hainele de schelă, nu-ţi iei hainele cele bune să pleci la birou. Îţi iei hainele de şantier pe care le poţi murdări, evident, mergi pe schelă, începi, scliviseşti, pentru că eu merg foarte mult în frescă, îmi pregătesc terenul şi, cu siguranţă, pictez ceva până seara. E o zi foarte frumoasă, e o zi constructivă, creativă, colorată. Aşa arată o zi pe şantierele de pictură bisericească.

Împlinită, nu?

Vă invit să vedeţi.

Venim cu plăcere. Cu ce sentimente, cu ce gânduri te-ai întors acasă din China?

Cu o foarte mare bucurie, cu bucuria de-a fi experimentat o altă lume. Am cunoscut o altă lume, altă viaţă, altă educaţie. Mi-a plăcut foarte mult, am rămas foarte impresionată şi de oameni şi de cultura lor, de frumuseţea ţării. Am rămas impresionată de tot ce înseamnă China. M-am întors la muncă în România, am lipsit destul de mult şi m-am întors la treabă, la pictură, dar cu o mare bucurie în suflet şi mult mai câştigată sentimental şi percepţia şi tot ce schimbă să vezi o cu totul altă lume. Nu-i acelaşi lucru dacă ai pleca în Europa, undeva mai aproape. China înseamnă cu totul altceva. Şi mă bucur că am fost primiţi cu atâta bucurie de către chinezi până la urmă.

Monica, te mai aşteptăm cu drag în China, îţi mulţumim pentru acest dialog pe care noi o să-l considerăm ca pe un frumos mărţişor, acum, la începutul primăverii.

Mulţumesc şi eu şi doresc o primăvară frumoasă la toată lumea şi toate cele bune şi vă mulţumesc din suflet că ne-aţi fost alături şi că ne-aţi sprijinit şi că, totuşi, ne promovaţi şi că nu uitaţi de români, până la urmă. Vă doresc să aveţi, în continuare, grijă de românii care sunt acolo, nu cred că sunt atât de mulţi şi mă bucur să văd că totuşi sunt uniţi şi că au grijă unii de alţii.

 (Foto ICR Beijing)

Felicia Nina Gherman

Radio China Internaţional – secţia de limba română

Beijing, 1 martie 2016