Mariana Panait este şi ea căsătorită cu un chinez şi, nu peste mult timp, va aduce pe lume un copil. Ea ne-a spus că îşi va petrece Anul Nou Chinezesc în oraşul Jinzhou din provincia Liao Ning situată în nordul Chinei, la părinţii soţului ei.

Când şi cum a început viaţa ta în China, Mariana?

Sunt în China de mai bine de 15 ani. Am venit, în China, în Beijing, în toamna anului 2001. Am venit cu o bursă de studii la Facultatea de Litere din Beijing. Bursa mi s-a dat doar pentru 2 ani, dar ca să termin facultatea aici, am prelungit eu şi am terminat cu banii pe care i-am câştigat între timp. Am avut norocul, când am venit aici, să cunosc o doamnă impresar şi am început să fac modelling. Şi aşa am câştigat un bănuţ în plus şi am putut să-mi plătesc cursurile. După ce bursa mi s-a terminat, am mai avut nevoie de 1 an şi jumătate de studii ca să termin facultatea aici.

Ce-a urmat, tu ai ajuns să te căsătoreşti în China. Ai soţ chinez.

Da, e foarte interesant, pentru că tot timpul am considerat că destinul ne-a adus împreună, pe mine şi pe soţul meu, pentru că exact când am venit în China, în prima săptămână de studiu, aici, în Beijing, l-am cunoscut pe soţul meu. Iar el venise în Beijing ca să-şi depună actele să plece în Japonia. Pentru că primise, nu pot să-i spun bursă, pentru că el era de fapt la o companie de impresariat în Hong Kong şi l-au trimis la studii în Japonia şi a trebuit să vină în Beijing să-şi depună toate actele şi aşa ne-am întâlnit. Printr-un prieten. În seara respectivă ne-am cunoscut şi ne-am îndrăgostit şi am rămas împreună. Sunt 15 ani şi jumătate ...

Ce sărbători petreceţi în familie, tu româncă, soţul chinez?

Dacă vorbim de sărbători, sărbătorile româneşti, cum sunt Crăciunul, Paştele, din păcate nu le sărbătorim în fiecare an, în general, Paştele deloc, pentru că noi lucrăm în acea perioadă. Anul acesta am avut noroc şi am sărbătorit Crăciunul cu prietenii, am împodobit pomul, am pregătit bucatele tradiţionale româneşti. Chiar am ţinut să le fac şi am pregătit tobă, cârnaţi, sarmale, mai lipsea cozonacul. Cam aşa le sărbătorim, cu colinde pe CD, pentru că eu nu ştiu să cânt. Soţul meu e muzician, dar nu ştie limba română.

Hai să vorbim despre Anul Nou chinezesc. Unde o să-l petreci şi cum va fi acolo, Mariana?

Anul acesta mergem în nordul Chinei, la părinţii lui. N-am mai făcut Anul Nou acolo, la părinţii lui, de vreo 13 ani, pentru că, în general, părinţii soţului meu, vin aici la Beijing. Şi anul acesta am ţinut morţiş să mergem noi, acolo, şi toate rudele, verişoarele, verişorii se întorc şi va fi o reuniune foarte mare cu vreo 30-40 de persoane. În general, e un pic diferit de Crăciunul nostru, de sărbătorile de la noi, pentru că la ei, pe 31 cum ar veni, se strânge toată familia, foarte devreme, la ora 14.00-15.00, se strânge toată lumea şi se pune masa. E ciudat să se adune lumea la acea oră, dar ei aşa fac, adică în familia soţului meu aşa este. Se strâng, fac mâncare, se pune masa aşa, pe la 15.00-16.00, spun tot felul de glume, povestesc ce au făcut în timpul anului şi după aceea aşteaptă să fie Festivalul primăverii sau show-ul de la televizor pentru Anul Nou, privesc şi pe la ora 12.00 noaptea ieşim cu toţii şi aprindem focurile de artificii. După ora 12.00 e o tradiţie în familie, la majoritatea chinezilor e aşa, se mănâncă colţunaşi cu carne şi cu legume. Soacra mea are obiceiul să pună într-unul din colţunaşi o alună şi cine are norocul să o găsească va avea un an nou bogat, bun. De pe 31 până pe 8 cred, se merge din casă în casă, de la prieteni, la prieteni. Îmi amintesc când am fost prima dată, în 2002, a fost cam obositor pentru mine, pentru că nu sunt obişnuită, acum însă cunosc obiceiul. Ne trezeam dimineaţa pe la vreo 9.00, luam micul dejun şi de la 11.00 când ne invita cineva la masă, până seara la 22.00 o ţineam tot aşa.

E ca şi la noi de Crăciun, oarecum, un alt fel de colindat din casă în casă.

Da, da, cam aşa. Părinţii soţului meu, socrii mei sunt foarte primitori, au foarte mulţi prieteni şi rudele se înţeleg foarte bine între ele.

Ce-ţi doreşti de Anul Maimuţei de Foc?

În fiecare an, ce-mi doresc cel mai mult este sănătate, pentru că acum trăim într-un mediu care nu este atât de sănătos, avem o slujbă care este destul de solicitantă şi suntem stresaţi mai tot timpul şi cred că sănătatea e cea mai importantă. Mai ales că vine pe drum un bebe, îmi doresc să se nască sănătos. Celelalte le ducem noi cu bine.

Vă dorim şi noi multă sănătate, drum bun, acolo, în nordul Chinei şi petrecere frumoasă de Anul Nou.

Vă mulţumesc şi eu vă doresc la fel.