Emil Boroghină și Constanța Abălașei-Donosă au evoluat în fața unui auditoriu special, format în majoritate din foști diplomați chinezi cunoscători ai limbii române, cândva aflați la post în România, din foști diplomați care au servit interesele Chinei în țările Europei Centrale și de Est, din profesori chinezi ai Universității de Limbi Străine din Beijing, de asemenea cunoscători ai limbii române, din jurnaliști și personalități chineze, româniști cunoscători și traducători din opera lui Mihai Eminescu. Special a fost și spațiul în care cei doi artiști au reprezentat România, un sanctuar aparținând Orașului Interzis, vechi de peste 300 de ani, care se menține în condiții deosebite grație restaurărilor.

Aici, vreme de mai bine de o oră, beneficiind și de traducerea simultană a versurilor eminesciene, îngerul scenei Emil Boroghină a vrăjit publicul chinez, la finalul recitalului fiind răsplătit îndelung cu aplauze și solicitări de a continua dialogul pe tema creației și personalității poetului național al României. La rândul său, pentru a întări odată în plus legăturile dintre România și China, Constanța Abălașei-Donosă a făcut cadou gazdelor una dintre lucrările de grafică avându-l ca temă pe Mihai Eminescu.

Prezent la eveniment, unul dintre pasionații traducători din limba chineză în limba română, traducător al lui Mihai Eminescu în China, profesorul Xu Wende, susține că între creația eminesciană și filozofia chineză antică există o apropiere evidentă.

"Cultul originilor, al acelui timp când „ființă nu era, nici neființă" (Scrisoarea I) îl leagă direct pe Eminescu de filozofia chineză antică. După filozoful chinez Laozi (sec. 6 î.Hr.). întemeietorul daoismului, „Dao" este originea tututor lucrurilor și a universului. Dao-ul dă naștere la Unu, Unul se compune din doi în opoziție (Yin și Yang). Doi-ul dă naștere la Trei, Trei-ul dă naștere tuturor lucrurilor din lume (capitolul 42 al Cărții Dao de Jing – Cartea despre Dao și virtute). Deci, am putea găsi, bunăoară, o oarecare legătură dintre abisul antologic eminescian și abisul ontologic daoist, astfel încât putem spune, într-un anumit sens, să acele două culturi, chineză și română, se întâlnesc din întâmplare în capodopera lui Eminescu, Luceafărul."