Domnule Boroghină, v-aș spune pe chinezește: Ni hao!

Spuneți pe românește, domnule Tomozei.

Bine ați venit acasă, între români, la Institutul Cultural Român din Beijing.

Vă mulțumesc mult. Și eu sunt fericit pentru această invitație. Este a treia oară când vin în China, la Beijing. Am mai trecut odată prin Hong Kong, am făcut o escală, când am jucat la Tokyo, în 1992, ne-am oprit la Hong Kong. Atunci era dominion britanic, între timp a devenit firesc teritoriu al Chinei și mă bucur că sunt din nou, după ce am fost, în anul 2011, invitat al Academiei de Teatru din Beijing la Festivalul Internațional al Artei Studențești, în care există și o secțiune Shakespeare și în această calitate am fost invitat de marii iubitori ai lui Shakespeare. În 2014, a fost organizat aici congresul extraordinar al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și am fost invitat pentru a înmâna un premiu extrem de important, „Premiul Thalia", pe care îl acordă Asociația Internațională a Criticilor de Teatru unei ilustre personalități din teatru mondial și i-a fost decernat lui Eugenio Barba. Acest premiu îl înmânez eu pentru că el este o creație românească, întrucât a fost conceput de pictorul scenograf Dragoș Buhagiar, unul dintre cei mai importanți plasticieni din România. Am mai fost de trei ori în China, însă este pentru prima dată când vin în calitate de actor și vă mărturisesc că este o calitate destul de rară. (...)

Vă mărturisesc că de mai mult timp colind pe diverse meridiane și paralele cu aceste recitaluri și unul dintre acestea este acesta: "Recitindu-l pe Eminescu … La steau care-a răsărit" care a fost gândit la „pachet" cu un alt recital, „Recitindu-l pe Shakespeare ... Lumea-ntreagă e o scenă și toți oameni-s actori". Pentru că, dacă ne apropiem de operele celor doi mari, mari creatori, realizăm că între Eminescu și Shakespeare există o foarte mare legătură, chiar el mărturisind în diverse articole și mai ales în poezia „Cărțile", ce a însemnat pentru el William Shakespeare.

Cred că fiecare dintre noi ne regăsim în opera eminesciană, de aceasta m-am apropiat de Eminescu, ca și de Shakespeare, pentru că mă recunosc. Sunt multe, multe din poemele lui Eminescu pe care le gândim fiecare dintre noi. Nu ca el, cu atâta genialitate, dar sunt atât de calde, atât de omenești, atât de profunde, încât ne place să ne adâncim în ele.

Eminescu este contemporanul nostru. Sunt atât de actuale versurile sale, el este atât de contemporan mai ales în zona poeziei sociale, filozofice.