Şi pentru că familiile de chinezi merg la mormintele strămoşilor unde scot buruienile şi mătură frunzele rămase din toamnă, sărbătoarea mai este cunoscută şi sub numele de Ziua curăţării mormintelor. Poeţii chinezi au dedicat versuri, de-a lungul timpului, Sărbătorii Qingming. De pildă, poetul Du Mu din dinastia Tang a scris poezia intitulată Lumina Limpede: În sezonul Luminii Limpezi ploaia cade-nteţită/ În drum spre cimitir îmi simt inima zdrobită./ Unde pot găsi o cârciumă să-mi înec amaru-n vin? / Un ciobănaş arată un sat de flori de cais plin.

Şi poeţii români au încondeiat versuri pentru zilele speciale în care ne amintim de cei dragi, care nu mai sunt. Poezia Ziua Morţilor scrisă de Ion Miloş, este doar una dintre acestea: Astăzi stau la aceeaşi masă/ Viii şi morţii/ Mănâncă amintiri şi beau lacrimi/ Timpul arde în lumânări/ La despărţire/ Cei vii au şoptit celor morţi: /Aveţi grijă la ce veţi vorbi la înviere/ Fiindcă tot ce veţi spune/ Va fi folosit împotriva voastră.

Sărbătoarea Qingming reprezintă una din cele 24 de perioade climatice, după calendarul agricol chinezesc şi este sărbătorită în prima decadă a lunii aprilie, după calendarul gregorian. Pentru că Sărbătoarea Qingming cade primăvara, a fost instituită şi tradiţia de a se face excursii sau plimbări în natură, în parcurile încărcate de simfonia florilor înflorite. Obiceiul excursiilor în această zi era unul, deja, răspândit în perioada dinastiei Tang. Este, de altfel, momentul revenirii vremii frumoase şi a revitalizării naturii. Aerul este plin de mirosul primăverii în aceste zile, iar la porţi, în unele zone ale Chinei, sunt aninate sălcii ca simbol al revigorării şi prospeţimii. Există, de asemenea, şi tradiţia ca în perioada acestei sărbători să se planteze arbori.

Oarecum legat de Sărbătoarea Qingming, un alt obicei preferat al chinezilor este cel al înălţatului de zmee, cu atât mai mult cu cât, acum, vânturile sunt puternice mai ales în zona de nord a Chinei. Istoria zmeelor este foarte interesantă în China. Se spune că zmeul a fost inventat de un celebru şi legendar tâmplar pe nume Lu Ban, acum peste 2000 de ani. Cele mai vechi zmee au fost făcute din lemn şi purtau numele "Mu Yuan" (lemn – uliu), ceea ce aducea cumva cu denumirea unei păsări. Când zmeul a ajuns să fie făcut din hârtie, a început să poarte denumirea "Zhi Yuan" (hârtia – uliu). Chinezii nu au folosit zmeele doar pentru distracţie, fiind utilizate şi în scopuri militare. În scrierile istorice ar fi reprezentate zmee uriaşe, unele suficient de mari pentru a ridica un om în aer, pentru a observa mişcările inamicului. Potrivit unei legende, în urmă cu aproximativ 1500 de ani, împăratul Wudi a fost înconjurat în Nanjing de trupele rebele. Cu ajutorul unui zmeu, el a reuşit să trimită un semnal de ajutor trupelor aflate în afara încercuirii şi astfel să primească la timp întăriri. Pentru a produce şi un efect de panică în rândul duşmanilor, în perioada dinastiei Tang (618 -907 e.n.), zmeelor au început să le fie ataşate fâşii subţiri de bambus, care atunci când se aflau în bătaia curenţilor de aer începeau să vibreze, producând un zgomot similar cu al instrumentului cu coarde Zheng. Ulterior, acest tip de zmee au primit denumirea populară "Feng Zheng" (vântul Zheng). În timpul ultimei dinastii chineze, Qing (1644 – 1911), oamenii au început să cultive credinţa că odată cu înălţarea zmeelor sunt eliberate ghinioanele şi bolile. Dar, la fel de mare este ghinionul pentru acela care odată ce a înălţat un zmeu îl pierde, luat de vânt. Azi, peste tot în China, zmeele au devenit un sport, un mod de petrecere a timpului liber, cu precădere în rândul bătrânilor, care întind corzi de mai mulţi kilometri, încât zmeele uriaşe de pe Pământ devin puncte abia vizibile pe cer. Noaptea, cei mai inventivi, înalţă zmee pe care sunt prinse mici lanterne, trasând linii multicolore, rivalizând cu strălucirea stelelor.

Sărbătoarea Qingming cade, în acest an, exact în aceeaşi zi cu Floriile, care marchează ultima duminică dinaintea Învierii Domnului sau Paştele. Această sărbătoare reprezintă intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de numeroşi credincioşi care ţineau în mâini ramuri de finic. Floriile este una dintre cele mai importante sărbători de peste an, fiind singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat. (Nina Felicia Gherman)