Sărbătoarea Qingming sau curăţirea mormintelor este una din manifestările tradiţionale foarte vechi din China, care mai este denumită şi Sărbătoarea Morţilor şi care are loc la începutul lunii aprilie. În această perioadă, chinezii merg la mormintele celor dragi, pentru a cinsti memoria celor plecaţi în eternitate. Obiceiul chinezesc este asemănător cu cel din România. În zilele dedicate amintirii celor trecuţi în nefiinţă, în fiecare biserică românească se oficiază Sfânta Liturghie, iar apoi se face parastas pentru cei adormiţi. În unele zone se împart bunătăţi şi vase umplute cu mâncare gătită sau apă. De obicei, se dau de pomană celor nevoiaşi colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcinte, fructe şi vin, cu lumânări aprinse, deoarece se spune că sufletele celor adormiţi vin pe pământ şi se hrănesc cu miresmele mâncărurilor gătite, în această zi, ca să le ajungă un an întreg.

Sărbătoarea Qingming, care înseamnă în limba chineză "limpede şi luminos" este ziua de comemorare a morţilor. Evenimentul are loc la începutul lunii aprilie, fiind o poartă de intrare în sezonul cald, a începutului lucrărilor agricole de primăvară, dar şi o bună ocazie pentru excursii în familie. Sărbătoarea Qingming îşi are rădăcinile într-un eveniment străvechi, sărbătorit în ajun, denumit Hanshi, care înseamnă "mâncare rece". Aceasta a fost instituită în vremea dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), ajungând la apogeu în timpul dinastiilor Ming şi Qing (1368 - 1911). În legătură cu Hanshi circulă o legendă frumoasă. Se spune că în perioada Statelor Combatante (403 - 221 î.e.n.), o favorită a regelui statului Jin a pus la cale un complot, pentru a-l sili pe prinţul moştenitor să se sinucidă, pentru ca fiul ei să poată urca pe tron. Fratele prinţului moştenitor, Chonger, a fost nevoit să plece în exil. Unul dintre mandarinii care au plecat cu el în exil se numea Jiezitui. Chonger a leşinat, odată, de foame. Pentru a-l salva, Jiezitui şi-a tăiat o bucată de carne de la picior, a fiert-o şi i-a dat-o lui Chonger să o mânce. După 19 ani, Chonger s-a întors în ţară şi a devenit rege. După urcarea sa pe tron, Chonger, devenit regele Jinwengong, i-a recompensat pe toţi mandarinii care au fost exilaţi împreună cu el, uitând-l tocmai pe Jiezitui. Când mandarinii i-au adus aminte de Jiezitui, el s-a simţit foarte ruşinat. A trimis imediat pe cineva să-l cheme să vină la curtea imperială pentru a primi premiul. Însă Jiezitui nu a apărut, nici după ce a fost invitat de mai multe ori. Jinwengong s-a dus personal să îl cheme, dar când a ajuns în faţa casei a găsit uşile închise. Jiezitui nu a vrut să-l primească, ascunzându-se cu mama sa în muntele Mian, care se află în actuala provincie Shanxi. Jinwengong a ordonat armatei imperiale să îl caute pe munte, dar nici aşa nu au reuşit să-l găsească. Cineva i-a sugerat regelui să dea foc în trei locuri, lăsând o ieşire liberă cu speranţa ca Jiezitui să poată ieşi pe-acolo. Regele l-a ascultat şi a ordonat să se dea foc munţilor. După trei zile şi trei nopţi când focul s-a stins, nici urmă de Jiezitui. El a fost găsit mort împreună cu mama sa, îmbrăţişând o salcie mare. Îndurerat, Jinwengong l-a plâns şi l-a înmormântat sub salcie, descoperind însă într-o scorbură pe care Jiezitui a încercat s-o astupe cu spatele, o bucată ruptă din poalele hainelor, pe care erau scrise cu sânge sugestii pentru guvernarea ţării. Pentru a-l comemora, regele Jinwengong a schimbat numele muntelui Mian în Muntele Jie, ordonând şi construirea unui templu pe munte, iar ziua când a dat foc muntelui este sărbătorită de atunci drept Ziua Mâncărurilor Reci. În această zi, este interzis să fie aprins focul şi se servesc numai mâncăruri reci. În anul următor, când regele Jinwengong şi demnitarii săi au venit la mormântul lui Jiezitui pentru a-i cinsti memoria, ei au descoperit cu uimire că salcia arsă a reînviat, crengile înverzite dansau în bătaia vântului. Văzând copacul, Jinwengong a avut impresia că l-a revăzut pe Jiezitui. După curăţarea mormântului, Jinwengong a numit salcia reînviată „Salcia Qingming" şi a instituit această zi drept Sărbătoarea Qingming.

De atunci, obiceiul de a curăţa mormintele în perioada Sărbătorii Qingming a rămas până în zilele de azi, devenind una dintre datinile populare ale chinezilor. În această perioadă, familiile de chinezi merg la mormintele rudelor lor şi le îngrijesc, le curăţă de buruieni şi aduc ofrande, precum mâncare şi fructe. Astăzi, cinstirea memoriei celor dispăruţi este practicată nu numai de către familii, dar şi de către asociaţii şi instituţii, care organizează în perioada Sărbătorii Qingming vizite la cimitirele eroilor martiri, unde depun buchete de flori, ca să onoreze amintirea celor căzuţi pentru binele poporului. În China antică, Qingming nu era un ritual singular de sacrificii aduse celor trecuţi în nefiinţă. Astfel de ceremonii aveau loc frecvent, aproximativ o dată la două săptămâni, dar şi cu ocazia sărbătorilor importante, când oamenii ofereau cadouri costisitoare şi mese bogate. Într-un efort de a reduce aceste cheltuieli, împăratul Xuanzong din timpul dinastiei Tang (618 – 907) a decretat, în anul 732, că respectarea tradiţiei este asigurată printr-o singură plată făcută la mormintele strămoşilor, numai de Ziua Qingming. Acesta este obiceiul care continuă până în prezent.