Ultima parte a expoziţiei reflectă legăturile României cu China de-a lungul istoriei. Deşi sunt despărţite geografic şi cultural, cele două ţări au avut un punct comun în Evul Mediu: au reprezentat timp de un secol frontierele vestică şi estică ale imperiului mongol. Au fost descoperite în Dobrogea, la Isaccea, primele monede datate după calendarul chinezesc (în anul Câinelui 1268-1287) şi apoi în următorii ani (anul Tigrului, anul Găinii). China este menţionată sub diverse denumiri în scrierile româneşti din secolele XVI-XIX (după sursa de informaţie primară a autorilor): Sireica, Cataio (din denumirea Cathay de provenienţă latină), Hinneai/Hina (de provenienţă germană şi poloneză), Chiati (de provenienţă rusă). China provine de la termenul Cin/Sin de origine persano-arabă-turcă, folosit la noi prin adjectivele cinie/sinie (de lucrătură/de modă chinezească). Pe teritoriul Basarabiei au fost descoperite, în 1988, la Orheiu Vechi, un bol de porţelan din timpul dinastiei Yuan şi un fragment de oglindă din bronz cu inscripţii chinezeşti din secolele XIII-XIV.

Prima menţionare a Chinei în literatura românească veche se găseşte în "Letopiseţul Țării Moldovei" din secolul XVII al lui Grigore Ureche: Țara Tătărească sau Tătăria cuprindea "o mare parte din Europa şi Sarmaţiia toată de la Asia cu Sţiţiia sau Sireca, ce-i zic acum Cataio...". Spre sfârşitul secolului XVII, spătarul Nicolae Milescu a condus prima ambasadă rusească în China, misiune în urma căreia a scris, în limba rusă, trei cărţi care reprezintă primele jurnale de călătorie în Extremul orient al unui est-european. Prima carte de geografie din spaţiul românesc "De obşte gheografie" (Iaşi, 1795) cuprinde un articol despre Hina/China.

În "Albina Românească" (4 martie 1848) sunt descrise obiceiuri chinezeşti originale şi statornicia chinezilor în a le urma şi respecta ("eticheturile" ca urmare a morţii "Împărătesei de Hina ce de curând au răposat"). Tot în "Albina Românească", în mai 1829, apare primul articol în care e menţionată China. Despre călătoria baronului Humboldt şi a profesorului Rose în Orientul Îndepărtat. Ulterior, şi alte publicaţii româneşti, în special "Gazeta de Transilvania" înfiinţată în martie 1838 de George Bariţiu, conţin informaţii despre China preluate din gazete germane, englezeşti şi franţuzeşti care vizau aspecte politice, militare, comerciale şi legate de civilizaţia chineză, puţin cunoscută la acea vreme, în Țările Române.

Informaţiile cuprinse în această descriere au fost prezentate în cadrul expoziţiei de către Muzeul Naţional de Istorie în parteneriat cu Art Exhibition China, sub egida Administraţiei de Stat a Patrimoniului Cultural din Republica Populară Chineză, a Ambasadei Republicii Populare Chineze la Bucureşti şi a Ministerului Culturii din România şi sub Înaltul Patronaj al Preşedinţiei României şi al Guvernului României. Co-organizatori ai evenimentului au fost Muzeul Palatului, Muzeul din Shanghai şi Centrul pentru Promovarea Patrimoniului Cultural din Shaanxi.

Aşadar, la revedere "Comorile Chinei" în România!

Stimaţi ascultători, aţi urmărit un material despre recenta expoziţie "Comorile Chinei", oferit de preşedintele Clubului ascultătorilor Radio China Internaţional în limba română, din lume, Vicenţiu Gheorghe. Emisiunea Poşta Redacţiei din această săptămâna se încheie aici. Realizatorul şi prezentatorul Xiao Zhigang vă doreşte, de la Beijing, un week-end plăcut! La revedere!