Abia aştept să-i povestesc că aceste flori au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Crizantema era stăpână în grădinile chinezeşti, pentru că era atât floare, cât şi hrană. Inflorescenţele înfrumuseţau interioarele, iar frunzele şi tulpinile ajungeau în bucătării, unde serveau la pregătirea unor mâncăruri foarte apreciate. Prima consemnare referitoare la crizantemă apare în scrierile lui Confucius prin secolul al V-lea î.Hr., care o numeşte „floarea de aur". Din timpuri străvechi, calităţile ei, nobleţea şi eleganţa, au fost cântate de poeţii chinezi. Numele chinezesc al florii - "ju" înseamnă "adunat la un loc" şi face referire la aspectul ei, care arată ca un bulgăre de petale. De altfel, un oraş antic chinez a fost numit Ju-Xian, care se traduce "oraşul crizantemă". Iar dacă priveşti moneda de un yuan, constaţi că pe una dintre faţete este ştanţată o crizantemă.