Consolidarea cooperărilor la nivel global, în condiţiile schimbării ierarhiilor, tinde să fie una dintre cele mai importante teme de politică externă a tuturor ţărilor şi organismelor internaţionale. Cum pot fi încurajate şi continuate parteneriatele la nivel global având în vedere provocările unui prezent în care tot mai des diplomaţia renunţă la metodele persuasive în favoarea implicaţiilor politice dure, cu puternice conotaţii economice?

Criza a făcut să renască mulţi monştri, este adevărat. Criza economică, bătălia pentru resurse la nivel global a generat crize locale sau regionale care riscă să ducă umanitatea către confruntări şi nu doar confruntări economice. Există evaluări serioase care vorbesc de riscul unor confruntări de natură militară la o scară mai mare decît în plan local sau sub-regional. Aici este rolul pe care Uniunea Europeană şi China trebuie să îl joace pentru a face ca această tentaţie de a se recurge la forţă, într-un context atât de complicat, să nu conducă la forme explozive. Uniunea Europeană are interese economice evidente dar, repet, dominantă ar trebui să fie abordarea lucidă, ce înseamnă confruntarea şi ce înseamnă cooperarea între cele două părţi şi care sunt consecinţele la nivel global. De aceea există dialogul şi intrumente instituţionalizate de cooperare între Uniunea Europeană şi China, inclusiv dialogul în domeniul securităţii şi apărării care a fost deschis anul trecut. Dar, pe de altă parte, trebuie să privim cu luciditate la faptul că definirea, şi aici marele meu semn de întrebare este legat de Uniunea Europeană, de noi, în ce măsură strategia noastră privind relaţiile cu China şi strategia noastră privind politica externă şi de apărare a Uniunii Europeane ca actor global vor reuşi să treacă de la nivelul enunţului, la nivelul practicii. Pentru că este o realitate pe care inclusiv partenerii chinezi ne-au arătat-o. Vorbim despre Uniunea Europeană ca actor global dar, în planul acţiunii, se întâmplă adesea ca vocea noastră să fie subminată de acţiunile din plan bilateral sau acţiunile individuale ale unor state membre, ceea ce are un impact negativ inclusiv în planul relaţiilor cu China. De foarte multe ori China spune, şi aici nu este ea de vină: „voi veniţi şi dialogaţi cu China ca Uniune Europeană şi a doua sau a treia zi vine un ministru, mai ales din sfera economică, dintr-un stat membru şi spune nu – nu, acolo era Uniunea Europeană dar aici sunt eu, statul n. Vreau să închei un acord economic cu China". Acest mod, care până la un punct poate fi înţeles, este pe fond dăunător intereselor globale ale celor două părţi şi prejudiciază, într-un fel, eficacitatea acţiunii comune a Uniunii Europeane şi a Chinei, ca şi a acestui triunghi Uniunea Europeană – China – SUA, din perspectiva unor soluţii globale la marile probleme cu care suntem confruntaţi astăzi: accesul la resurse, problemele energetice, problema schimbărilor climatice, cu conotaţii asupra crizei alimentare şi aşa mai departe.

Unul dintre scopurile acestei vizite a reprezentat-o, aşa cum aţi anunţat, stabilirea bazelor unui parteneriat strategic puternic şi eficient între UE şi noua conducere a Partidului Comunist din China. Concret, ce îşi propune Parlamentul European în relaţia cu R.P. Chineză?

Este o agendă importantă a Parlamentului European şi chiar sunt bucuros că aţi pus această întrebare. Noi avem deja un anume mecanism instituţionlizat de cooperare. Este Forumul Uniunea Europeană - China, organizat de Parlamentul European şi de către Congresul Poporului din Republica Populară Chineză, care angajează reprezentanţi ai tuturor grupurilor politice din PE şi RP Chineză. Din perspectiva agendei pe 2013, pot să vă anunţ că, la sfârşitul lunii martie, o delegaţie a grupului socialiştilor şi democraţilor va vizita China conduşi de liderul grupului, Hannes Swoboda. Cred că voi fi din nou în China, cu acea ocazie. Este de aşteptat o vizită a preşedintelui Partidului Socialiştilor Europeani la Beijing, s-ar putea să fie comună cu a liderului socialiştilor şi democraţilor, este de aşteptat, anul viitor, preşedintele Parlamentului European, domnul Martin Schultz, într-o vizită oficială la Beijing, ori chiar şi simpla enumerare a acestor vizite importante şi la nivel înalt a reprezentanţilor PE dă substanţă. Dar, mi se pare mult mai important ce am convenit, acum, cu ocazia discuţiilor cu delegaţia chineză condusă de domnul Jia Peixin, şi anume un mecanism de cooperare instituţionalizată între comisiile de specialitate din PE şi comisiile omoloage din cadrul Congresului Poporului (CP), pentru ca atunci când discutăm, spre exemplu, de energie, de mediu, drepturile domului sau alte subiecte, politică externă, securitate, să nu angajăm discuţiile acestea la nivelul relativ, general şi abstract, delegaţia PE şi delegaţia CP, ci a comitetelor relevante. De asemenea, angajarea în cadrul deplasării degelaţiilor celor două părţi, a reprezentanţilor comisiilor relevante, atunci când discutăm agenda referitoare la unul sau altul din punctele convenite, pentru că, în final, locul de unde porneşte decizia politică este comisia de specialitate. Am avut acum, cu noi, pe preşedinta sub-comisiei pentru Drepturile Omului din PE. Am discutat despre problematica Drepturilor Omului în China, a fost o discuţie decentă, a fost o discuţie pragmatică, a fost o discuţie serioasă şi cred că acest mod, pe viitor, va contribui la o mai bună înţelegere a problematicii şi frământărilor fiecăreia dintre părţi. Pentru că aşa cum noi cerem Chinei să înţeleagă complexitatea activităţii PE, trebuie să ne impunem şi nouă să facem un efort de mai serioasă înţelegere a problematicii părţii chineze. Nu în ultimul rând, am convenit ca în cadrul delegaţiei PE să avem o mai bună cooperare cu comisia de politică externă şi cu alte comisii care sunt implicate în elaborare politicilor sectoriale ale UE din perspectiva Parlamentului European, pentru ca atunci când discutăm despre China să nu mai discutăm la modul general. Cel mai riscant lucru cu putinţă este să discutăm teoretic sau să discutăm pe baza clişeelor, a ideilor preconcepute şi de o parte, şi de alta. Nu acesta trebuie să fie modul de agajare a discuţiei cu China.

Am avut, de asemenea, două discuţii extrem de importante la Banca Chinei şi la Ministerul Sănătăţii unde s-a propus crearea unui grup de lucru privitor la reforma sistemului de sănătate din China şi modul în care Parlamentul European poate să dialogheze cu China, să înţeleagă care sunt experienţele chineze în domeniu, direcţiile şi modul în care, eventual, experienţa europeană poate să sprijine China. Delegaţia europeană şi delegaţia chineză am convenit un număr redus de teme în cadrul dialogului nostru, iar fiecare temă să fie dublată de constituirea unui grup de lucru din doi – trei deputaţi de o parte şi de alta, care să elaboreze poziţia de fond a delegaţiei comune, în cooperare cu Serviciul de Acţiune Externă şi Comisia Europeană, în cooperare cu Guvernul RP Chineze şi Congresul Poporului, şi pe această bază să putem să ajungem la opinii şi soluţii care vizează modul de punere în operă a ceea ce se convine în cadrul parteneriatului strategic.